Raport - Fără violență acasă

Violența domestică este una dintre acele arii în care definirea problemei devine clară din titlu. Așteptarea ar fi ca și soluțiile să fie relativ simple și directe când vine vorba atât de agresori cât și legat de victime. În următoarea parte facem o prezentare comprehensivă și exhaustivă a acestei problematici care deși la prima vedere este una simplă devine din ce în ce mai complexă pe măsură ce cresc numărul de actori sau de instituții implicate.

Actori

Domeniul combaterii fenomenului violenței domestice în România este divizat, în linii mari, între actorii instituționali și organizațiile nonguvernamentale. Primii dintre aceștia beneficiază de bugete considerabile și au și un rol de reglementare, precum și capacitatea de a impune litera legii, în timp ce ONG-urile, deși capabile să planifice soluții pentru problemele identificate în sector, nu au finanțarea și capacitatea necesare pentru a le implementa.

O a treia categorie de actori, care în mod frecvent construiește punțile dintre primele două sunt organizațiile internaționale active în domeniu, care au un rol de cercetare și consultare în legiferare. Există de asemenea și companiile cu strategii de CSR care includ combaterea violenței domestice, organizații religioase și politicieni cu agende dedicate. Nu în ultimul rând, există și finanțatori și administratori de granturi pe care se bazează majoritatea ONG-urilor din domeniu să își desfășoare activitatea.

A. Autorități publice


În România violența domestică este considerată infracțiune conform articolului 199 din Codul Penal, dar fenomenul este adresat și prin mai multe acte normative extra penale. Având în vedere acest cadru juridic, există implicit o infrastructură legală de actori și autorități specializate pentru combaterea cazurilor de violență domestică precum și pentru intervenția punctuală în cazurile semnalate.

Instituțiile statului cu rol în cazurile de violență domestică se împart, în mare, în două categorii: servicii de intervenție directă, care acționează în momentul în care un caz de violență domestică e semnalat, de obicei în regim de urgență, și autorități cu rol de coordonare, reglementare și elaborare de strategii în vederea combaterii fenomenului la nivel național. E important de menționat și faptul că, din ianuarie 2019 mai multe județe au implementat conform legii noi echipe intersectoriale pentru adresarea problemei violenței domestice, ce reunesc reprezentanți ai statului cu ONG-uri locale.


Poliția

Poliția este, în majoritatea cazurilor, prima instituție sesizată în cazuri de violență domestică, atât în cazuri de intervenție în regim de urgență (semnalate de victimă sau alte persoane la numărul 112) cât și în cazuri de semnalare a unui caz direct la secție sau în cazul cererilor de asistență. Poliția poate asista în începerea demersurilor pentru emiterea unui ordin de protecție, poate declanșa urmărirea penală împotriva agresorului și, începând cu luna ianuarie 2019, pot dispune pe loc emiterea unui ordin de protecție provizoriu pe o durată de 5 zile însoțită de evacuarea agresorului și alte măsuri administrative, conform unui formular de evaluare a riscului.

Ordinul de protecție provizoriu se emite (cu acordul unui procuror) ca prim pas, urmând ca victima să se adreseze judecătoriei pentru emiterea unui ordin de protecție în regim de urgență. Organele specializate de criminalistică ale Poliției Române din secția de care aparține victima împreună cu procurorii Ministerului Public derulează orice formă de urmărire penală ce reiese alături de clauza civilă din incidentul de violență domestică. Poliția Locală, dacă este în executarea atribuțiilor de ordine publică, nu poate să intervină în cazuri de violență domestică și trebuie să sesizeze la rândul ei inspectoratele de poliție.

Judecătoriile

Judecătoriile sunt instituțiile judiciare de bază care pot emite ordine de protecție în cazul violenței în familie. Ordinul de protecție provizoriu emis de poliție are o durată limitată și este doar un act administrativ, echivalentul unei amenzi, chiar dacă abaterea de la prevederile acestuia constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an. Ordinul de protecție în regim de urgență se emite însă doar la judecătorie pe baza unei cereri-tip, ce poate fi luată de la secția de poliție sau descărcată online. Ordinul de protecție se judecă în termen de 72 de ore la judecătorie, constituie cauză civilă și, odată emis, are toate implicațiile unei hotărâri judecătorești. Ca principal actor judiciar, judecătoria poate dispune și o suită de măsuri adiacente precum evacuarea agresorului pe toată durata ordinului, consiliere obligatorie pentru agresor șamd.

Ministerul Public

Ministerul Public are, prin procurori, alături de Poliția Română mai multe atribuții în cazurile de violență domestică. Violența domestică este o infracțiune conform Codului Penal și procurorii sunt obligați să deschidă anchetă dacă victima face plângere. Acordul unui procuror este necesar și pentru emiterea unui Ordin de Protecție Provizoriu.

Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse

Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse (ANES) este principala instituție din România cu rol de reglementare și dezvoltare de politici publice din domeniul egalității de șanse și a combaterii violenței împotriva femeilor. ANES are un rol important atât în dezvoltarea de acte normative din aceste domenii, a armonizării legislației din România cu cea europeană și internațională cât și a avizării și elaborării normelor metodologice pentru acte normative în domeniul violenței împotriva femeilor propuse de Guvern. Anes este principala instituție care monitorizează implementarea normelor legii 217/2003 și care acreditează furnizorii de servicii sociale destinate prevenirii și combaterii violenței domestice. ANES funcționează ca organ de specialitate sub Ministerul Muncii. ANES are și rolul de a stabili oportunitatea susținerii unui proiect de act normativ pe domeniul egalității de șanse pentru Guvernul României.

Institutele de Medicină Legală

Institutele de Medicină Legală (Regionale) și Serviciile de Medicină Legală Județene sunt instituții ale statului cu un rol foarte important în intervenția legală de după un incident de violență domestică. În situații de agresiune fizică, certificatul medico-legal obținut de la aceste servicii poate funcționa atât ca probă justificatorie pentru obținerea Ordinului de Protecție cât și ca probă la dosar pentru eventualele clauze penale. Institutul Național de Medicină Legală “Mina Minovici” are un rol special în infrastructura de medicină legală, Directorul Institutului Național servind ca Președintele Consiliului Superior de Medicină Legală și Consiliul având sediul în cadrul instituției.


Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului

Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) sunt principalele instituții la nivel județean cu atribuții în asistență socială, strategie locală și intervenție în regim de urgență. În cazuri în care victimele violenței în familie sunt minori DGASPC are și atribuții de reprezentare, însoțind și reprezentând legal minorul separat de părinți în fața legii. În cazul persoanelor vârstnice DGASPC-urile dispun de servicii specializare de găzduire.

Direcțiile de Asistență Socială

Direcțiile de Asistență Socială implementează la nivelul localităților servicii sociale ca formă de suport pentru familiile aflate în dificultate. Una dintre categoriile sociale care pot beneficia de asistență socială (locuri în centre specializate, de exemplu) sunt persoanele victime ale violenței. Asistentul social face adesea parte din echipa mobilă de intervenție la cazuri de violență în familie, la sesizarea poliției. Direcțiile de Asistență Socială au în multe cazuri atribuții în cazarea agresorilor evacuați via ordin de protecție.

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) este principala instituție cu rol de dezvoltare de acte normative, armonizarea legislației europene și internaționale și protejarea (la nivel general) a drepturilor copilului. ANPDCA funcționează ca organ de specialitate sub Ministerul Muncii. ANPDCA are și rolul de a stabili oportunitatea susținerii unui proiect de act normativ pe domeniul protecției copiilor pentru Guvernul României.


Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice

Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice este un organ consultativ al Statului român care emite opinii pe probleme legate de persoanele vârstnice, inclusiv pe probleme de violență împotriva și abuz al persoanelor vârstnice.

Parlamentul României

Parlamentul României are în ambele camere comisii dedicate egalității de șanse între femei și bărbați. În același timp, parlamentul - ca principal organ legislativ - poate fi sursa multor inițiative pe probleme de egalitate de șanse și violență domestică. Printre parlamentarii Români care au luat poziție pe și inițiat legi împotriva violenței domestice și violenței împotriva copiilor se remarcă Oana Bîzgan, Petre Florin Manole, Ana Birchall și Adriana Săftoiu.

B. Organizații internaționale și organisme europene

Violența domestică, violența împotriva femeilor și violența împotriva copiilor sunt trei domenii în care se intersectează sferele de influență ale unui număr mare de organizații internaționale și europene, unele dintre ele cu prezență dedicată în România.

European Institute for Gender Equality

European Institute for Gender Equality (EIGE) este un institut european, parte din infrastructura UE cu atribuții în partea de strângere de date și elaborarea de politici pe egalitate de șanse și combaterea violenței împotriva femeilor. De la înființarea sa, EIGE a fost extrem de activ la nivel european, inclusiv în țara noastră.


EU Fundamental Rights Agency

EU Fundamental Rights Agency (FRA) este principala agenție a Uniunii Europene cu atribuții în protejarea drepturilor fundamentale. FRA funcționează în principal ca think-tank european, organ de elaborare de politici și cercetare, ce a scris de-a lungul timpului rapoarte pe probleme de violență domestică și drepturile copilului. Tot la nivelul Uniunii Europene există astăzi un intergroup ( grupuri semi-formale de discuții pe anumite subiecte de interes în Parlamentul European) pe drepturile copilului, unul pe drepturile femeilor și unul pe îmbătrânire activă. Există de asemenea și un Coordonator al Comisiei pe drepturile copiilor.


Group of Experts on Action against Violence against Women and Domestic Violence

Group of Experts on Action against Violence against Women and Domestic Violence (GREVIO) este un grup de experți ai Consiliului Europei cu rol explicit de a monitoriza implementarea Convenției Consiliului Europei de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul).

United Nations Development Fund for Women

United Nations Development Fund for Women (UNIFEM) este fondul de dezvoltare ONU destinat programelor pentru femei. Nu are momentan o prezență în România.

The United Nations Children`s Fund

The United Nations Children`s Fund (UNICEF) este fondul de dezvoltare ONU destinat programelor pentru copii. UNICEF are o prezență semnificativă în România unde activează ca organizație non-guvernamentală îndeosebi pe partea de elaborare de politici și studii academice, precum și consultare la elaborarea de acte normative. Tot la nivel ONU există Raportorul special ONU al Secretarului General pe probleme de violență împotriva copiilor.

Salvați Copiii

Salvați Copiii este o organizație internațională cu sucursală în România. Funcționează în regim independent, după un schimb inițial de bune practici. Salvați Copiii România derulează programe de consiliere individuală și de grup pentru copiii victime ale violenței, dar și programe de educație privind prevenția violenței la copii în școli, inspectorate și DGASPC. Finațarea este obținută la nivel național, fără susținere directă de la organziația centrală. Deși există programe cadru la nivel global în care organizația din România colaborează, Salvați Copiii activează uneori ca organizație expert pentru DGASPC în stabilirea nevoii minorului de consiliere.

Rețeaua Women Against Violence Europe

Rețeaua Women Against Violence Europe (WAVE) este cea mai mare rețea de combatere a violenței împotriva femeilor la nivel european. Mai multe organizații din România sunt afiliate acestei rețele.

Terre des Hommes

Organizația Terre des Hommes este o organizație internațională dedicată protecției copiilor cu prezență în România.

World Vision

World Vision este o organizație internațională afiliată religios cu misiunea de a proteja drepturile copiilor și are o prezență semnificativă în România.

SOS - Satele Copiilor

SOS - Satele Copiilor este o organizație internațională prezentă și în România cu rol în prevenirea abandonului familial și în întărirea familiilor.

Age Platform Europe (AGE-EUROPE)

Age Platform Europe (AGE-EUROPE) este o organizație la nivel european foarte activă în promovarea drepturilor și intereselor persoanelor vârstnice, inclusiv în combaterea abuzului persoanelor vârstnice. Federația Națională a Pensionarilor “Solidaritatea” și Federația C.A.R.P. “Omenia” sunt membrii AGE-Europe din România.


C. Organizații din societatea civilă

România se bucură de un număr mare de organizații ce se ocupă cu combaterea violenței în familie, a violenței împotriva femeilor și a violenței împotriva copiilor. Mediul este însă extrem de dependent de surse de finanțare inconstante și este predispus la fragmentare. Pe partea de violență împotriva copiilor, cea mai mare parte din atribuții sunt, conform legii, în apanajul statului, existând o serie de organizații internaționale mari care propun modificări de acte normative și bune practici, dar la nivel de violență domestică există puțină cooperare, atât internațional cât și la nivel național.

E important de menționat că o mare parte din organizațiile care se ocupă de violența împotriva femeilor și violență domestică sunt organizate la nivel național în Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (VIF). Rețeaua VIF nu include însă o parte dintre actorii foarte importanți din domeniu, ori deoarece acești actori nu doresc să facă parte din rețea ori deoarece sunt excluși pe motive statutare. Un exemplu pertinent sunt organizațiile religioase cu adăposturi sau servicii care nu pot fi membre ale rețelei.

Un alt lucru important de menționat este separarea activităților din domeniul violenței domestice și al violenței împotriva copiilor în patru categorii. Există activități de lobby, activități de advocacy, activități de furnizare de servicii și de cercetare. Majoritatea organizațiilor din România se ocupă cu cel puțin două dintre aceste categorii de acțiuni, dar e important de menționat că foarte puține organizații acoperă tot spectrul de activități. De asemenea importantă este împărțirea serviciilor furnizate între servicii rezidențiale și ne-rezidențiale.


Rețeaua VIF

Rețeaua pentru Prevenirea si Combaterea violenței împotriva femeilor (Rețeaua VIF) este principala rețea a organizațiilor cu rol în combaterea violenței domestice și a violenței împotriva femeilor. Deși nu are personalitate juridică, rețeaua funcționează pe baza unor principii predeterminate, printre care se regăsesc și “libertatea de alegere privind drepturile reproductive și a celor maritale” dar și “combat discriminarea, rasismul, sexismul, homofobia și alte forme de manifestare a urii”. Aceste criterii exclud majoritatea organizațiilor religioase chiar în situații unde există valori comune pe celelalte paliere. Conform Rețelei, există 10 furnizori de servicii între partenerii asociați. Mai există o serie de alte rețele informale în domeniul combaterii violenței domestice la nivel național, dar niciuna la fel de vizibile ca rețeaua VIF.

Pe parcursul acestui studiu inițial am discutat cu cinci parteneri din rețeaua VIF, Asociația ANAIS, Fundația SENSIBLU, Asociația Pas Alternativ (Brașov), Institutul Est-European pentru Sănătatea Reproducerii (Tg. Mureș) și Asociaţia Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen: FILIA.

Asociația ANAIS

Asociația ANAIS este o organizație multidisciplinară axată pe combaterea violenței domestice. Asociația e unul dintre cei mai vizibili actori la nivelul municipiului București fiind, până de curând, și singura organizație care oferea găzduire în regim de urgență victimelor violenței domestice. Cu o echipă ce constă în sociologi și asistenți sociali, servicii rezidențiale (casa Invicta), servicii de asistență juridică, medicală și de lobby, Asociația ANAIS este una dintre organizațiile care se apropie cel mai mult de dezideratul de a avea toate cele patru direcții de intervenție enumerate mai sus. Volumul de persoane care apelează la asociație anual este unul ridicat. Peste 2500 de persoane au cerut informații legate de violența domestică prin ANAIS, peste 785 de victime au cerut ajutor direct, 280 de persoane au fost asistate în vederea obținerii unui ordin de protecție și peste 330 de persoane au fost găzduite în centrul de primire în regim de urgență. În perioada ianuarie-februarie 2019 asociația a primit peste 170 de apeluri cu privire la OPP. Asociația ANAIS a produs cu ajutorul unui grant o culegere de practică judiciară comentată în domeniul violenței domestice,primul dacă nu singurul text de acest fel din România. Asociația ANAIS nu are însă momentan capacitatea instituțională de a fi un actor stabil în sectorul violenței domestice în mare parte din cauza sub-finanțării domeniului și lipsei de linii de finanțare dedicate.

Fundația SENSIBLU

Fundația SENSIBLU e una dintre puținele organizații sustenabile din domeniul violenței domestice, centrul lor de recuperare (aflat într-o locație secretă din motive de siguranță) găzduind pe termen mediu 16 victime. Anual Fundația intervine în aproximativ 170 de cazuri (plus apărținători). Important de menționat e că din toate cazurile ajunse la Fundația Sensiblu niciun caz nu a fost direcționat prin linia de urgență pusă la dispoziția victimelor de către ANES. Fundația Sensiblu oferă servicii psihologice de recuperare și consiliere atât victimelor violenței domestice cât și aparținătorilor acestora. Fundația Sensiblu împreună cu rețeaua VIF a organizat unul din puținele cursuri de pregătire pe probleme de violență pentru asistenții sociali, la Facultatea de Asistență Socială neexistând cursuri obligatorii pe subiect, iar la Colegiul Asistenților Sociali singurul curs fiind contra cost. Fundația Sensiblu este un actor ONG stabil, cel mai stabil din domeniul violenței domestice, cu o linie de finanțare privată reînnoită anual din 2003, dar cu o capacitate redusă de cazuri pe care le poate procesa anual.

Asociația Pas Alternativ

Asociația Pas Alternativ este un ONG din Brașov ce lucrează în regim de voluntariat. Membrii asociației sunt psihologi ce activează în regim pro bono din spațiul comun, folosit în practica de zi cu zi. Majoritatea serviciilor dezvoltate sunt în regim de proiect cu finanțare exactă și activitățile sunt exclusiv pe violența de cuplu. Asociația Pas Alternativ se poate lăuda însă cu singurul proiect dedicat recuperării agresorilor din toată țara, cu un program de recuperare a supraviețuitoarelor violenței domestice și cu un nou program de pregătire a echipelor de intervenție din cazurile de violență domestică.

Institutul Est-European pentru Sănătatea Reproducerii (IEESR)

Institutul Est-European pentru Sănătatea Reproducerii (IEESR) este o fundație din Târgu Mureș înființată în 1996. Institutul acționează pe șase componente multi-sectoriale: (1) servicii, (2) referire în rețea, (3) training, (4) managementul informației, (5) prevenire primară și (6) coordonare cu autoritățile. Modelul institutului este în acest moment exportat în alte 17 țări grație unui grant european, fiind singurul exemplu de bune practici din România care a atras atenția internațională. Din 2006 Institutul are poate singurul sistem informațional integrat cu mai multe module operaționale de colectare de date și un modul centralizator la nivel de județ. Datele variază de la informații de bază despre victime și agresori până la geo-locații de centre și incidente. Sistemul este securizat, bazat pe coduri unice generate de sistemul informatic pentru a evita operarea cu date primare cu caracter personal (nume, CNP etc.). Institutul oferă toată gama de servicii de la consultanță pe elaborarea de politici, creșterea gradului de conștientizare, consiliere, găzduire ș.a.m.d. Institutul se remarcă și prin faptul că este primul partener din Rețeaua VIF care a avut deschidere instituțională spre cultele religioase, aducând reprezentanții cultelor religioase la aceeași masă pentru a discuta probleme de violență domestică. IEESR este unul dintre actorii din domeniu cu cea mai mare expertiză și profesionalism și unul din foarte puținele organizații care se ocupă în același timp de advocacy, politici, servicii și cercetare.

Centrul FILIA

Centrul FILIA este o organizație feministă ce se ocupă în principal cu advocacy și cercetare. Fondată în anul 2000 ca o organizație axată pe cercetare pe tematici de gen, FILIA a produs de-a lungul timpului o serie de texte importante în domeniul violenței domestice, inclusiv texte intersecționale care prezintă violența domestică, impactul și conceptualizarea acesteia în comunitățile rome. Centrul FILIA se remarcă și printr-o serie de evenimente de creștere a gradului de conștientizare și advocacy public, vizibile la nivel național.

Asociația Necuvinte

Asociația Necuvinte, fondată in 2013, este unul dintre ONG-urile recente din domeniul combaterii violenței împotriva femeilor și una dintre organizațiile cu cel mai mare profil media din afara Rețelei VIF. Asociația Necuvinte oferă servicii de consiliere psihologică și juridică, face lobby legislativ și campanii de conștientizare și este în curs de deschidere a unui nou centru de primire. În total cca 100 de persoane primesc ajutor prin intermediul programelor Necuvinte. Asociația are un staff permanent redus, dar colaborează în regim de liberă practică, respectiv pro bono, cu mai mulți psihologi și avocați pentru oferirea serviciilor sale. Deși este un ONG din afara rețelei VIF, Necuvinte este prezent la nivel internațional în rețeaua WAVE (alături de mai mulți membri VIF) și face parte din rețeaua Refuz (o altă rețea informală de ONG-uri împotriva violenței domestice). Unul dintre atu-urile Asociației Necuvinte îl reprezintă parteneriatul strâns pe care îl au cu Poliția Română, fiind singurul ONG din domeniul VIF care colaborează la nivel instituțional formal cu Poliția. Necuvinte are o capacitate de implementare proiecte foarte mare, o rețea extinsă de contacte formale și informale dar suferă, la fel ca majoritatea ONG-urilor din domeniu de lipsa de finanțare stabilă. La momentul finalizării acestui raport, mesajul TV propus de Asociația Necuvinte împotriva violenței domestice tocmai trecuse de Consiliul Național al Audiovizualului, fiind aprobat pentru difuzare pe toate posturile.

Asociația Diaconia

Asociația Diaconia este unul dintre cei mai mari furnizori privați de servicii sociale de tip rezidențial. Organizația ortodoxă are trei centre de primire, dintre care unul în regim de urgență dedicat pentru persoane victime ale violenței domestice însoțite de copii.

Solidarity with Women in Distress

Solidarity with Women in Distress (SOLWODI) este o organizație catolică, dar fără legături directe cu biserica, organizată sub formă de ONG. Deși SOLWODI este o organizație internațională, ONG-ul local din România este independent de grupul global și se auto-administrează. Organizația este în primul rând furnizor de servicii rezidențiale de recuperare pentru femei victime ale violenței domestice dar și ale traficului de persoane sau femei “aflate în dificultate”. Organizația are o serie de alte proiecte inclusiv un proiect de economie socială dar în mare parte se finanțează prin granturi internaționale sau donații. SOLWODI reprezintă un exemplu de bune practici în finanțare, fiind una dintre singurele organizații din domeniu ce se susține în mare parte din granturi internaționale.

ADRA

Agenția Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor (ADRA), agenția adventistă pentru dezvoltare, refacere și ajutor este un alt furnizor de servicii de tip rezidențial cu impact la nivel local. Cu susținere prin fonduri proprii, dar și prin parteneriate locale în București ADRA a reușit să mențină un centru de tip rezidențial încă din 2009. Casa ADRA e un centru complex, cu activități de recuperare și un regim de reajustare pentru o viață independentă pentru toate victimele violenței domestice.

Fundația Principesa Margareta

Fundația Principesa Margareta operează ca program social o linie de telefonie directă confidențială numită Telefonul Vârstnicului, dedicată persoanelor vârstnice ce vor să semnaleze anumite probleme, dar și celor care vor să raporteze dificultăți sau situații de abuz unde persoanele vârstnice sunt victime. Telefonul vârstnicului a avut peste 30.000 de apeluri în ultimii trei ani.

Asociația Habilitas

Asociația Habilitas este unul dintre puținele ONG-uri care dezvoltă programe pe segmentul violenței împotriva persoanelor vârstnice. Implicarea în proiecte de dimensiuni mai mari, cu finanțare externă poate fi un indicator că această organizație ar putea fi un partener ONG cu destulă capacitate pentru acțiuni mai ample pe probleme de violență domestică împotriva persoanelor vârstnice.

Federația organizațiilor non-guvernamentale pentru copil

Federația organizațiilor non-guvernamentale pentru copil este o federație de ONG-uri care are ca scop îmbunătățirea serviciilor de protecție a copilului la nivel național. Federația are în principal rol de susținere reciprocă între membri și de popularizare a proiectelor comune, dar funcționează și în calitate de organ consultativ pentru inițiative și acte normative ce au ca subiect copiii.

Asociația Telefonul Copilului

Deși domeniul violenței împotriva copiilor e acoperit în mare parte de actori instituționali, violența împotriva copiilor fiind dublu penalizată, există o serie de servicii pe care partenerii non-guvernamentali le oferă la un nivel mai înalt decât rețeaua DGASPC. Un exemplu pertinent reprezintă consilierea și investigațiile psihologice, de multe ori făcute prin parteneri locali. Un alt exemplu, de data asta la nivel central, o reprezintă Telefonul Copilului, oferit de Asociația Telefonul Copilului. Asociația, alături de Telekom România oferă un număr unic de contact pentru copiii victime ale violenței, abuzului sau bullying-ului.

Există o suită de alte ONG-uri cu activități în domeniul prevenirii violenței domestice cu profiluri asemănătoare care nu au fost intervievate în această etapă de studiu.

D. Alți actori

Pe lângă ONG-urile care își desfășoară activitatea în mod direct pe probleme de violență domestică, există o serie de organizații, multinaționale, companii și alți actori cu activitate indirectă în acest domeniu sau care susțin programe de combatere a violenței. Tot la această categorie am inclus asociațiile religioase, deși acestea sunt adesea unele dintre punctele de intrare în sistemul de suport pentru victimele violenței domestice pentru multe femei și unii dintre partenerii cei mai de încredere ce oferă servicii de tip rezidențial.

Kaufland România

Kaufland România s-a implicat în ultimi ani într-o suită de campanii de combatere a violenței împotriva femeilor. O serie de cinci proiecte au fost selectate chiar pe data de 11 Martie 2019 pentru implementare în următorul an, inclusiv un program al Centrului FILIA alături de alți parteneri din rețeaua VIF ce oferă consultanță juridică în teren printr-o caravană mobilă. Un aspect important al strategiei de CSR Kaufland este că cel puțin 25% din proiectele sponsorizate trebuie să aibă loc în mediul rural.


IKEA

IKEA este un alt furnizori de fonduri care se remarcă în domeniul combaterii violenței domestice este IKEA care în ultimii ani a susținut în principal cauze legate de egalitate de șanse. Egalitatea este unul dintre criteriile de bază în procesul de selecție al proiectelor IKEA, dar compania a oferit finanțare și pentru proiecte axate pe violență domestică. Un exemplu foarte bun este Proiectul #ȘieuReușesc implementat de Asociațiile A.L.E.G. și ANAIS, ce urmărește independența financiară a victimelor (majore sau minore) ale violenței domestice.

Fundația Vodafone România

Fundația Vodafone România este unul dintre noii finanțatori din domeniu urmărind, în primă fază, pe de o parte adoptarea în România a unor soluții digitale de combatere a violenței domestice dezvoltate de către fundațiile Vodafone din alte țări și pe de altă parte unele dintre soluțiile dezvoltate în cadrul Civic Labs.


Fomco Group

Fomco Group este o companie regională ce activează în mai multe domenii, de la producția de mobilier pe comandă la service pentru TIR-uri. O bună parte din bugetul de responsabilitate socială al companiei e dedicat combaterii violenței domestice la nivel local, în județul Mureș. CSR-ul pe probleme de violență domestică nu se regăsește doar la companiile mari.

Avon

Avon a fost de-a lungul vremii unul dintre cei mai importanți finanțatori din domeniul combaterii violenței domestice. Un actor care a colaborat cu toate ONG-urile din domeniu, Fundația Avon a intervenit cu finanțare pe aproape toate direcțiile strategice adoptate de ONG-uri - finanțând campanii de conștientizare, forumuri de elaborare de politici, dar și centre pentru victime sau campanii de formare în prevenția violenței de gen pentru personalul din instituții publice.

Bisericile

Bisericile din România au un rol important în combaterea violenței domestice, preotul fiind adesea primul sesizat în privința unei situații de abuz sau violență domestică de către victime sau apropiați ai acestora. Este însă aproape imposibil de cuantificat impactul pe care îl au bisericile în prevenție. Este posibil ca o parte a preoților de diverse confesiuni să consilieze victimele să “se împace” cu agresorul sau este posibil ca aceștia să consilieze separarea temporară sau chiar divorțul. Dintre organizațiile cu care am discutat pe parcursul acestui prim studiu mai multe au subliniat că victimele care ajung întâi la preot e posibil să nu mai ajungă la consiliere în cadrul ONG-urilor. Una dintre organizații, Institutul Est-European pentru Sănătatea Reproducerii a organizat mai multe focus-grup-uri cu preoți de toate confesiunile și au observat că aceștia se poziționau într-una din două extreme - ori foarte deschiși, dispuși să discute probleme legate de violența domestică și strategii de prevenire sau complet închiși la orice discuție sub pretextul secretului confesiunii.

Probleme

Blocaje legislative

Blocajele de ordin legislativ au fost scoase în evidență în cadrul expunerii anterioare cu privire la legislația în vigoare. Este important de subliniat faptul că unele dintre cele mai mari probleme în combaterea violenței domestice pot fi rezolvate și/sau sprijinite prin schimbări de acest ordin.  

Lipsa unui interes major la nivelul societății pentru tema violenței domestice

În ciuda frecvenței fenomenului și a faptului că o mare parte a populației României îl consideră prevalent, interesul public pentru tema combaterii violenței domestice este foarte redus. În afara calupurilor de știri tematice, combaterea violenței domestice nu a reușit până acum să se impună pe agenda publică și cu atât mai puțin să atragă un dialog public consistent. În același timp, campaniile de conștientizare sau de acțiune pe acest subiect au reușit să atragă un număr foarte redus de susținători. Din informațiile culese de la organizațiile din domeniu, eforturile de a atrage susținerea publicului pentru cauza lor au avut un succes extrem de redus, fie că vorbim de campanii de strângere de fonduri, voluntariat, petiționare sau mișcări de protest. Niciunele dintre aceste eforturi nu au reușit sa iasă în afara nucleului de organizații din domeniu. De exemplu, cel mai mare marș pe aceasta temă a avut loc în 2016 în București, iar numărul de participanți nu a depășit 200 de persoane. Comparând această realitate cu succesul altor teme sociale în atragerea atenției mass media, în colectarea de fonduri și în numărul sau amploarea acțiunilor concrete din partea publicului larg, contrastul este unul pregnant. 

Mai mult, în ciuda problematicii sociale, niciun partid nu a făcut vreodată din acestă temă una centrală. Puținele acțiunile politice pe acest subiect au fost generate de obligații externe, precum cea de transpunere a legislației internaționale în legislația națională și nu de o agendă internă asumată plenar de vreunul dintre principalii actori sau de partide politice. Tot o reflexie a atenției publice reduse pentru acest domeniu este și interesul foarte scăzut al companiilor pentru în a investi în fondurile dedicare pentru combaterea violenței domestice ca temă de CSR Corporate Social Responsability (Practici de responsabilitate socială, în cadrul unei corporații - pe scurt, CSR) în proiecte pe tema violenței domestice. Din nou, prin comparație cu magnetismul altor teme sociale pentru factorii politici și pentru companii, lipsa de apetit pentru tema violenței domestice iese în evidență. Absența aproape totală a temei de pe agenda publică nu văduvește organizațiile din domeniu numai de vizibilitate, dar și de resurse și de atenție instituțională, de care depinde în mod direct succesul acțiunilor lor. Probabil cauza acestui nivel redus de interes pentru domeniu este strâns legată de însăși prevalența fenomenului în România, ceea ce se traduce într-o acceptare a sa ca stare de fapt. Fiind un blocaj cu rădăcini eminamente culturale, problema se va dovedi, probabil, foarte greu de rezolvat. 

Lipsa unui rol activ din partea statului

Lipsa combaterii violenței domestice de pe agenda publică se traduce și la nivel instituțional, unde domeniul nu numai că nu a fost niciodată tratat prioritar, dar - în ciuda îmbunătățirii episodice a legislației - nu a fost și nu este tratat cu atenția cuvenită. Este important de notat faptul că mare parte a cadrului legislativ s-a dezvoltat ca răspuns la obligații internaționale ale României sau la presiunea unor factori externi. Lipsa unui proces organic, deci a unei presiuni fie instituționale, fie venite din partea cetățenilor, s-a tradus și într-o pasivitate a statului român în combaterea violenței domestice. Din păcate, fără ca statul să joace un rol activ, fenomenul are șanse mici să fie rezolvat sau atenuat. În acest moment infrastructura românească de servicii pentru victime și agresori este extrem de redusă și se bazează, în mare parte, pe eforturi nonguvernamentale. Un sistem funcțional de servicii rezidențiale (centre de primire în regim de urgență/adăposturi, centre de recuperare, locuințe protejate) și ne-rezidențiale (consiliere, informare etc) nu poate să fie susținut sau dezvoltat integral de sectorul nonguvernamental, iar un asemenea efort nu are șanse să devină sustenabil sau eficient. Statul român nu numai că nu acționează activ pentru dezvoltarea acestei infrastructuri, dar nici nu oferă sprijinul financiar necesar organizațiilor nonprofit care fac acest lucru, încălcând astfel Articolul 8 al Convenției de la Istanbul:

“[p]ărţile vor aloca resursele financiare și umane corespunzătoare pentru implementarea adecvată a politicilor, măsurilor și programelor integrate pentru prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenții, inclusiv acelea desfășurate de organizațiile neguvernamentale și de societatea civilă. ”

– Articolul 8 al Convenției de la Istanbul

Este important de menționat că pasivitatea statului, la fel ca și cea a societății românești în ansamblu, poate fi măcar parțial explicată de prevalența și normalizarea culturală a fenomenului. Nu putem exclude prezența în poziții de decizie în unele instituții a unor persoane cu sensibilitate redusă față de fenomen sau chiar a unor agresori.

Lipsa coordonării eficiente a instituțiilor competente ale statului

Din observare directă și pe baza interviurilor am constatat o istorie de colaborare redusă între instituțiile competente ale statului. De foarte multe ori acestea au o reticență în a ieși din sfera lor de confort și în a depăși în orice fel misiunea minimă impusă de lege, nefăcând eforturi reale de colaborare inter-instituțională. Există bineînțeles și excepții. În unele județe autoritățile colaborează strâns atât între ele cât și cu actorii nonguvernamentali. Este, de asemenea, de subliniat faptul că au început să apară eforturi de pilotare a unor parteneriate strategice între diferite instituții din ecosistemul de combatere a violenței domestice. 

Lipsa capacității de aplicare a legii

După cum menționam mai sus, de cele mai multe ori, schimbările legislative în domeniul combaterii violenței domestice au fost făcute ca urmare a unor obligații internaționale. De aceea, de multe ori adoptarea acestor norme s-a transformat în transpunerea unor forme fără fond, lipsind reformele structurale, metodologiile, măsurile conexe sau formarea specialiștilor necesari pentru a putea aplica legea în formă îmbunătățită. Rezultatul este o serie lungă de forme fără fond - legi care urmăresc atent standardele internaționale - dar care rămân neaplicate sau neaplicabile în practică. 

Lipsa datelor statistice corecte

Una dintre principalele probleme menționate de toți actorii din domeniu este lipsa datelor corecte și complete asupra situației, problemă generată de un proces deficitar de colectare a datelor și lipsa unei strategii de integrare a acestora. Acest lucru reprezintă o problemă mai ales ținând cont de faptul că statul român se obligă prin Convenția de la Istanbul să strângă date statistice corecte privind violența domestică.  O pleiadă de instituții, de la spitale la poliție, colectează date independent, folosind taxonomii și metodologii distincte. Unul dintre cele mai frecvente exemple de alterare a datelor ca urmare a taxonomiei neunitare este utilizarea unor definiții foarte diferite pentru ce înseamnă ”un caz de violență domestică” și un ”incident de violență domestică”. În plus, multe dintre aceste instituții nici nu colectează datele necesare sau, dacă o fac, eșuează în centralizarea lor într-o manieră coerentă. Mai mult, ca urmare a lipsei de integrare a datelor colectate sau ca lipsă a unei strategii de partajare a datelor între actori, seturile de informații colectate de aceștia sunt supuse riscului de a se duplica sau de a crea goluri de informație. Incapacitatea instituțiilor publice de a colecta date despre violența domestică ne face mai necunoscători ai unui fenomen care în sinea sa este dificil de cartografiat. În ciuda acestui context, este important de observat și apreciat efortul uriaș al Institutului European pentru Sănătatea Reproducerii din Târgu Mureș (IEESR) care a reușit să construiască singurul sistem integrat de management de cazuri prin colectare de date din România și să îl mențină funcțional în județul Mureș timp de mulți ani, cooperând cu toate instituțiile implicate. În prezent, sistemul este pus pe pauză, din nefericire, ca urmare a lipsei fondurilor de care are nevoie pentru a fi adus la standarde atât din punct de vedere al legislației în vigoare cât și din punct de vedere tehnic.

Lipsa de resurse a ONG-urilor

După cum menționam, indiferent de gradul de disfuncționalitate al sistemului, în prezent ONG-urile depun majoritatea covârșitoare a eforturilor de combatere a violenței domestice în România fiind de departe principalii furnizori de servicii sociale pentru victime. Din nefericire, cu foarte puține excepții, aceste onganizații neguvernamentale sunt subfinanțate și duc o lipsă severă de personal. Majoritatea dintre acestea sunt la limita supraviețuirii și aproape toate sunt complet nesustenabile. Ceea ce se traduce într-o volatilitate ridicată a ecosistemului de suport al victimei, cu servicii și adăposturi care se închid sau dispar în întregime. Toate organizațiile nonguvernamentale intervievate au indicat faptul că noii finanțatori din domeniu nu susțin costurile de resursă umană, ceea ce face extrem de dificilă funcționarea lor. Nu putem să subliniem îndeajuns cât de mare este efectul negativ al acestor practici distructive de CSR, care se concentrează aproape în întregime pe campanii scurte de marketing sau de comunicare, ignorând complet nevoia de sustenabilitate a eforturilor pe care le finanțează sau nivelul de sănătate al sectorului vizat. Chiar și ONG-urile care sunt relativ stabile financiar, cel mai adesea, depind de o echipă mică sau, de multe ori de eforturile unei singure persoane. Istoria ne arată că în prea multe cazuri, dispariția liderului unei organizații conduce la dezintegrarea abruptă a acesteia. Chiar în timpul cercetării curente, persoana care administra adăpostul pentru femei, victime ale violenței domestice, al Bisericii Reformate din Brașov, a decedat, ceea ce a condus la închiderea adăpostului, de altfel singurul adăpost din județ. 

Lipsa de capacitate a ONG-urilor

Lipsa de resurse care afectează ONG-urile ce oferă servicii pentru victimele violenței domestice este potențată de lipsa capacității lor administrative. Majoritatea fiind organizații foarte mici, duc lipsa pregătirii în domenii precum management, relații publice sau comunicare, abilități care le-ar putea ajuta să devină mult mai sustenabile. O mare parte a interviurilor cu aceste ONG-uri s-a concentrat asupra strategiei lor de sustenabilitate și am observat lipsa gândirii strategice pe aceste subiecte, fenomen de înțeles din prisma puținelor resurse umane pe care le au la dispoziție. Dacă urmărim ca acest fragil ecosistem de suport pentru victimele violenței domestice să supraviețuiască, primul pas pe care va trebui să îl facem este creșterea capacității ONG-urilor existente. Singurele excepții notabile sunt organizațiile de protecție a copilului, cum ar fi Salvați Copiii. În afara sferei violenței împotriva copiilor, singurele ONG-uri stabile financiar sunt cele finanțate direct de companii (Fundația Sensiblu) sau organizațiile care țin de biserică.  

Fragmentarea sau centralizarea excesiva a ONG-urilor

Fără nicio excepție, există doar două tipuri de actori nonguvernamentali în domeniul analizat: organizații foarte mari care activează exclusiv în domeniul protecției copiilor și organizații foarte mici, locale, în rest. Pe de o parte, organizațiile masive au devenit extrem de birocratice, ceea ce le menține stabile, dar nu și eficiente. Pe de altă parte, există un număr mare de organizații la nivel local, ale căror dimensiuni mici, le face foarte fragile și le subminează orice efort de scalare a programelor derulate, chiar dacă acestea se dovedesc a fi de succes. Acest fapt conduce la diminuarea unui potențial impact regional sau național. Mai mult, dimensiunile lor reduse le pun în postura de nu fi capabile să construiască parteneriate instituționale sau comerciale care le-ar asigura impactul sau accesul la finanțare.

Lipsa de cooperare eficientă

Problema dimensiunilor reduse ale majorității ONG-urilor din domeniu ar putea fi atacată prin mecanisme eficiente de cooperare inteligentă. Organizațiile locale mici ar putea să se consolideze în rețele regionale ceea ce le-ar ajuta să scaleze cele mai de succes inițiative și să abordeze sponsori împreună pentru a-și crește șansele de succes.  Din păcate, chiar și atunci când s-au consolidat rețele precum VIF (Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor), au fost aproape mereu informale și administrate ad-hoc, fără o guvernare eficientă și fără mecanisme de cooperare. În afara VIF, există neînțelegeri și certuri între multiple organizații, de multe ori din motive superficiale, care subminează eforturile de colaborare. Aceste eforturi continuă să fie sabotate și prin (1) competiția pentru resurse limitate, (2) nevoia de a se poziționa ca lideri ai mișcării și (3) abordările diferite cu privire la modurile în care se poate rezolva problema. Este de menționat un clivaj profund între organizațiile religioase și cele nonreligioase, care refuză să coopereze chiar dacă, în parteneriat, ar putea oferi servicii eficiente și integrate pentru victime. De exemplu, Rețeaua VIF nu acceptă organizații religioase și foarte puțini dintre membrii săi vin în contact adesea cu ele sau cu Biserica, fapt problematic având în vedere că bisericile sunt unele dintre cele mai frecvente porți de acces ale victimelor care caută sprijin. Singurul spațiu colaborativ între ONG-uri care pare să fie funcțional este sistemul de referințe, trimiterea de cazuri de la o organizație la alta, chiar dacă nu există punți de dialog între ele.  

 

Lipsa unui sistem coerent de referință

În timp ce ONG-urile și instituțiile transferă cazuri între ele, o fac nereglementat, spontan, fără o structură anume și fără a exista un sistem deja stabilit. Acest efort ar putea fi ajutat considerabil de un mecanism integrat de referințe în tandem cu un instrument de management al capacității acestor actori.  

Lipsa unei cartografieri în timp real a serviciilor sociale disponibile

Trebuie să menționăm că implementarea unui asemenea sistem este îngreunată de volatilitatea serviciilor, fenomen la care făceam referire anterior. Această volatilitate, alături de lipsa aproape permanentă de cooperare dintre organizații, face imposibilă o cartografiere corectă în primul rând a serviciilor de asistență pentru victime în toată țara și a calității acestor servicii în al doilea rând. Mai mult, menținerea acestor informații la zi ar fi un proces costisitor din punct de vedere al eforturilor depuse. Au existat inițiative de acest tip, conduse de către ANES(Agenția națională pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați), dar și de alte ONG-uri, dar toate rămân incomplete și nu au reușit niciodată să fie actualizate în timp real.  

Informația nu ajunge la victime

Din informațiile culese din interviuri și rapoartele anuale, în București există nu mai mult de 2.000 de victime ale violenței domestice care caută sprijin în fiecare an. Având în vedere că, potrivit unor estimări conservatoare, numărul victimelor în București este de ordinul sutelor de mii, putem observa o diferență foarte mare între numărul de victime și numărul de victime care cer ajutor. Acest fapt poate fi explicat de o serie de factori. În primul rând, multe dintre victime nu au informații despre sprijinul pe care îl pot primi. Eforturile de comunicare atât ale instituțiilor publice cât și ale ONG-urilor sunt sporadice și limitate ca obiectiv, implicit, cel mai probabil, nu ajung la publicul țintă. Un eurobarometru din 2016 ne arată ca doar 22% dintre români sunt informați despre existența serviciilor de suport și asistență pentru victimele violenței domestice. 

Lipsa unor canale dedicate de comunicare, adaptate fiecărei tipologii de victime

Cel de-al doilea factor este acela că eforturile de comunicare depuse atât de instituțiile publice cât și de ONG-uri nu sunt adaptate fiecărei tipologii de victime, fie din punct de vedere al canalelor alese, dar și din cel al tonului folosit sau al mesajului. De exemplu, adolescentele din mediul urban care se află în relații abuzive ar trebui abordate diferit ca mesaj și canal de comunicare față de femeile în vârstă. Faptul că cele mai multe campanii de comunicare sunt generaliste ca ton și nu sunt strategice, scade șansele ca mesajul să ajungă unde trebuie și să producă efecte.

Victimele nu au încrederea de a apela la serviciile disponibile

Un al treilea factor este lipsa încrederii victimelor în serviciile oferite. Persoanele care se află în relații abuzive sunt sceptice și sunt constant supuse unor tratamente care le fac să îți piardă încrederea în sine, iar furnizorii de sprijin ar putea să explice și să își promoveze serviciile mai bine. Folosirea exemplelor altor femei și oferind grupuri de suport par să fie practici eficiente, dar acestea trebuie să fie prezentate într-o manieră consistentă, nu sporadic sau neplanificat.

Normalizarea violenței domestice

Un al patrulea factor este normalizarea violenței domestice. Este dovedit că, pe măsură ce cresc, oamenii care sunt martori ai scenelor de violență domestică sunt predispuși la a deveni fie mai toleranți la ea sau uneori ori victime ori agresori la rândul lor. Prin urmare, violența domestică poate fi înțeleasă ca un cerc generațional vicios, dificil de întrerupt. 33% dintre români sunt de părere că legea nu ar trebui să interzică metodele de control asupra pertenerului/partenerei de cuplu prin interzicerea contactelor cu prietenii sau familia, confiscarea banilor, actelor sau a telefonului mobil. Aspectul generațional al normalizării procesului este înrăutățit de modul în care mass-media prezintă violența domestică. Tendințe precum (1) referirea violenței domestice ca probleme frecvente de cuplu, (2) blamarea victimei sau prezentarea insistentă a unui comportament al victimei, (3) redare emoțională exagerată, (4) lipsa referențierii tiparelor recurente de violență domestică sau a fenomenului, (5) indicarea victimei sau agresorului ca parte a unui grup etnic, social, religios sau ca aparținând unor anume categorii de vârsta sau de pregătire educațională, contribuie la normalizarea fenomenului. Un cod de etică îmbunătățit în modul în care violența domestică este reprezentată în mass-media ar aduce un beneficiu considerabil în educarea publicului cu privire la gravitatea acestui fenomen, precum și consecințele sale.  

Victimele nu își conștientizează statutul vulnerabil

Un al cincilea factor este acela că multe persoane nu realizează că sunt victime. Din interviurile pe care le-am condus cu psihologi și practicieni am descoperit că, din cauza normalizării procesului și a specificului cultural, multe victime nu realizează că sunt abuzate. Implicit, mulți agresori nu realizează că au un comportament abuziv și distructiv față de partenerii lor.  Este important de observat că majoritatea relațiilor abuzive și cazurilor de violență domestică sunt procese lente în timp și au un efect de bulgăre de zăpadă. În aceste cazuri, victima începe să realizeze că este victimă când deja au ajuns într-o situație atât de complexă și de gravă încât devine foarte dificil să scape. 

Victima se teme sau nu poate să acționeze

Al șaselea factor este acela că, în majoritatea cazurilor, victimei îi este prea teamă să acționeze. De multe ori, persoana abuzată nu este doar fizic vulnerabilă, ci și din punct de vedere social și economic. Agresorul ar putea fi un membru influent al comunității și își poate folosi conexiunile și puterea de influență împotriva victimei. Sau, victima poate depinde financiar de agresor și există și cazuri în care aceasta este monitorizată. Dispozitivele lor de comunicare sunt urmărite, înregistrate, iar programul de zi cu zi al victimelor este supervizat.  

Puncte de intrare nepregătite să administreze cazurile

În multe dintre ocazii victimele cer ajutor, dar nu de la profesioniști care știu cum să intervină. Am observat o tendință a victimelor de a cere ajutor de la preot sau de la liderul comunității religioase, dar și de la alte puncte de intrare în sistemul de suport cum ar fi profesori sau agenți agricoli. Aceste persoane sunt arareori pregătite să ofere sprijinul potrivit victimelor sau să intervină. Nu au nici un fel de informații despre unde ar putea să direcționeze victimele și de multe ori dau sfaturi nepotrivite situațiilor. Menționăm, de asemenea, observarea unei tendințe a unor lideri religioși de a ghida victima înapoi spre agresor, ceea ce poate avea consecințe devastatoare.

Victimele nu au modalități alternative de a cere ajutor

Singurele linii de urgență pentru victimele violenței domestice sunt telefonice și nu au fost reglementate până la începutul anului curent, iar nu toate victimele au curajul să vorbească la telefon. Dezvoltarea serviciilor de chat și alte alternative la telefonia fixă și mobilă ar putea crește nivelul de accesibilitate al acestor linii de urgență. Începând cu luna ianuarie a anului 2019, ANES a finalizat o metodologie pentru înființarea și modul de operare de linii telefonice de urgență, ceea ce nu le face pe cele deja existente ilegale, precum nu afectează nici alte metode de intervenție. Mai mult, existența unei metodologii pentru liniile telefonice ar putea fi folosită pentru a iniția și seta și alte tipuri de linii de ajutor. Ne dorim să menționăm, în acest context, că principala problemă a liniei de urgență ANES este lipsa integrării sale cu numărul unic de urgență 112. De asemenea, linia de urgență ANES redirecționează victimele către adăposturi pe termen scurt. Puțini furnizori de alte servicii de sprijin au spus că ar fi primit cazuri redirecționate prin linia ANES. 

Capacitate foarte redusă sau inexistentă de oferire de servicii pentru victime

Unul dintre punctele nevralgice majore ale domeniului este lipsa sau absența totală a unei infrastructuri de servicii pentru victime ale violenței domestice. În timp ce există câteva servicii și adăposturi pentru femei și copii, acestea sunt departe de a fi suficiente. Județe întregi nu au niciun fel de servicii sau de adăposturi, iar acolo unde ele există, nu fac față nevoii. În București există cel mult câteva zeci de locuri în adăposturi pentru femei și copii, în timp ce numărul potențialelor victime care au nevoie de asistență este mult mai mare.  Dincolo de populația de femei și copii, situația este cu atât mai gravă. Nu există nici un adăpost pentru bărbați și, ca urmare a faptului că nu pot fi găzduiți în adăposturile pentru femei și copii, exista nevoia de construire a unei infrastructuri separate.

Infrastructura de servicii existentă este improprie

Pe lângă situația descrisă anterior, și situația oamenilor în vârstă este dezastruoasă, singura lor șansă de a ieși din situații de violență domestică fiind internarea într-un azil de bătrâni, ceea ce nu își doresc aproape niciunul dintre ei. Reținerea lor nu este doar emoțională, ci este corelată cu condițiile precare ale azilurilor din România. Mai mult, pentru unii bătrâni, internarea forțată într-un azil este unul dintre tipurile de abuzuri pe care familiile lor le pot practica. 

Lipsa de servicii pentru agresori

Un punct critic în ineficiența combaterii fenomenului este lipsa completă a serviciilor dedicate agresorilor. Atenția acordată exclusiv victimelor este de înțeles, dar asta rezolvă doar simptomele fenomenului, ignorând cauza problemei. Organizația Pas Alternativ din Brașov dezvoltă acum primul program pentru agresori. 

Prevenție redusă

Eforturile limitate depuse în prevenirea violenței domestice exacerbează fenomenul. Există puține inițiative de educare a tinerilor și a celor predispuși să ajungă în situații abuzive, dintre care multe sunt foarte limitate sau nu pot fi scalate.

Lipsa personalului pregătit

O mică parte din personalul care ia contact cu victima sau care îi oferă sprijin este pregătit corespunzător să o facă. Pentru început, programa educațională care pregătește asistenți sociali, actorii principali în combaterea și raportarea cazurilor de violență domestică, nu au cursuri dedicate pe subiect. Puținele cursuri oferite vreodată au fost opționale sau disponibile doar pentru un număr restrâns de studenți ca parte din programe cu alte scopuri sau cu alte obiective. Există o serie de eforturi curente în cadrul Universității din Brașov pentru a remedia acest lucru. Trebuie menționat, de asemenea, că disponibilitatea asistenților sociali este extrem de limitată pentru că ei monitorizează numere mari de populație și au alte îndatoriri și responsabilități. Alte categorii profesionale, cum ar fi polițiștii, oamenii legii sau doctorii nu au parte de nici un fel de pregătire cu excepția câtorva ocazii în care participă la programe organizate de ONG-uri.  

Lipsa unui mediu familial propice

Unul dintre principalii facilitatori ai fenomenului este lipsa unui cadru familial de suport. Copiii și adolescenții care sunt martori ai violenței domestice, care provin din familii lipsite de susținere, sau din familii în care cel puțin unul dintre părinți este departe de casă, sunt o țintă mult mai ușoară a violenței domestice timpurii. Pentru această tipologie de victime, în multe cazuri, violența și relațiile abuzive sunt doar piatra de temelie pentru fenomene și mai grave precum traficul de persoane.  

Lipsa unei rețele de servicii sociale integrate în sprijinul victimelor

În cazul multor victime, a scăpa din ciclul de violență devine și mai dificil din cauza lipsei serviciilor sociale integrate de care au nevoie. A găsi o nouă școală sau grădiniță pentru copii, în special în mijlocul anului școlar este ceva aproape imposibil de multe ori. Serviciile de baby-sitting nu sunt disponibile sau sprijinite financiat de stat, iar relocarea victimelor este o cheltuială care abia acum începe să fie acoperită de unele autorități locale. În plus, multe dintre serviciile necesare pentru victimele violenței domestice au un cost financiar chiar și atunci când acesta nu se justifică. De exemplu Institutul de Medicină Legală taxează victimele violurilor sau ale altor abuzuri fizice pentru rapoartele constatatoare medicale. Ce este și mai grav, accesul la multe servicii de bază sunt legate de locul de reședință al victimei. De exemplu atât Institutul de Medicină Legală cât și Poliția cer victimei să se prezinte la autoritățile de care aparține conform datelor din buletin sau din zona în care a fost comisă agresiunea, ceea ce este de multe ori imposibil, pentru că multe victime fie nu sunt înregistrate în baza de date a autorității locale, fie trebuie să plece din oraș sau județ pentru a scăpa de agresor.

Carențe legislative

În ciuda îmbunătățirilor din ultimii ani, legislația din domeniul combaterii violenței domestice suferă în continuare de multiple carențe care se manifestă prin blocaje administrative sau prin agravarea multora dintre problemele expuse anterior. Pentru contextualizare vom face în cele ce urmează o scurtă trecere în revistă a legislației din domeniu.