Probleme - Pregătire și răspuns în caz de seism

Deși sunt multe probleme, succesul în rezolvarea lor vine dintr-o abordare metodică și sistematică. Pe parcursul cercetării am folosit un sistem de triangulare care presupune consultarea literaturii de specialitate relevante, validarea ipotezelor de lucru prin interviuri și focus grupuri cu specialiști din domeniu și consultarea datelor publice disponibile. Acest proces ne permite să ajungem la o lista de probleme valide și validate.

Problemele identificate pe parcursul cercetării sunt:

Problema 1

Lipsește o evaluare clară a clădirilor cu risc seismic și a situației consolidărilor

În ultimii 30 de ani subiectul expertizării clădirilor cu risc nu a fost niciodată cu adevărat pe agenda publică, iar ca dovadă stă numărul infim de consolidări realizate atât în București cât și în țară. Legislația în schimbare, dificultatea procesului și costurile ridicate au fost factori importanți în rata redusă a cererilor de expertizare și consolidare. La scăderea gradului de siguranță al clădirilor au contribuit de-a lungul timpului și comportamente nocive precum modificările neautorizate ale apartamentelor, extinderile ilegale sau utilizarea de materiale necorespunzătoare. Situația clădirilor încadrate în clasele de risc seismic din București este în continuare neclară.

În anul 2016, Consiliul General al Municipiului București a emis o hotărâre de înființare a Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS) care are ca obiective reducerea riscului seismic al construcțiilor existente în București și urmărește realizarea măsurilor de intervenție la construcțiile care prezintă niveluri insuficiente de protecție la acțiuni seismice.

Tot AMCCRS este responsabilă pentru ”elaborarea de programe de acțiuni pentru punerea în siguranță din punct de vedere seismic a construcțiilor existente în municipiul București, monitorizează acțiunile de intervenție pentru reducerea riscului seismic, respectiv: expertizarea tehnică, proiectarea și execuția lucrărilor de consolidare; programarea, pregătirea, contractarea, urmărirea, executarea, decontarea și recepția lucrărilor de intervenții - consolidări, aferente construcțiilor cu destinația de locuință, în condițiile legislației în domeniul reducerii riscului seismic al construcțiilor existente.”

Potrivit listelor publicate de AMCCRS, actualizate ultima dată în luna ianuarie 2020, în București există:

  • 349 clădiri încadrate în clasa I de risc seismic,
  • 368 clădiri în clasa II de risc seismic,
  • 114 clădiri în clasa a IIIa de risc seismic,
  • 9 clădiri în clasa a IV-a de risc și
  • 1087 clădiri neîncadrate în clase de risc seismic corespunzătoare 

Numărul clădirilor consolidate este de doar 96.

Analizând aceste liste, luând în considerare primele trei clase de risc seismic, constatăm că doar 274 din numărul de 831 de clădiri au fost expertizate în ultimii 20 de ani. Menționăm că aceste clădiri reprezintă un număr total de peste 21.000 de apartamente, iar unele dintre construcțiile listate sunt spații publice, cum ar fi teatre, librării, cinematografe sau instituții publice, precum tronsoane din clădirea Ministerului Afacerilor Externe din strada Modrogan sau clădirea în care se află Administrația Fondului Imobiliar pe Regina Elisabeta. La acest moment există, încadrate în clasele I și II de risc seismic și două clădiri ale Universității București.

Situația este cu atât mai neclară la nivel local, în afara capitalei. De exemplu, potrivit unei liste publicate de primăria Iași la nivelul municipiului există 408 clădiri care prezintă risc seismic, expertizate între 1992 și 2015. Dintre acestea 63 sunt încadrate la clasa I de risc, 71 la clasa a IIa și 186 la clasa a IIIa. Conform mass media, în clădirile cu risc ar locui peste 27.000 de ieșeni, dar numărul construcțiilor vulnerabile este însă mult mai mare, iar oamenii atrag atenția asupra faptului că în astfel de clădiri funcționează baruri, cluburi sau magazine.


Problema 2

Lipsește o evaluare a tuturor clădirilor care prezintă risc

Conform recensământului din anul 2011, în capitală există 132.171 de clădiri cu locuințe, un număr considerabil mai mare față de cel al clădirilor expertizate. În plus, nu putem ignora faptul că dintre cele deja expertizate, multe au suferit modificări și degradări pe parcursul timpului, astfel că putem presupune că un imobil evaluat în anul 1992, are cu totul altă stare aproape 30 de ani mai târziu. Numărul experților tehnici acreditați de către MLPDA este, la nivelul lunii februarie 2020 puțin peste 500, dintre care 295 la nivelul Bucureștiului, în timp ce unele județe nu au nici măcar un expert, cum ar fi Mehedinți, Călărași, Giurgiu sau Olt. Lista, din nefericire nu este una valabilă în timp real, pentru că un expert este eliminat din listă doar dacă nu își reînnoiește certificarea sau dacă a decedat.

Informațiile sunt disparate, entități multiple au cartografiat diferite tipuri de clădiri, iar datele sunt fie incomplete, fie nu sunt colectate corect și nu există o centralizare clară a acestora. Asociațiile de proprietari, care sunt principalele grupuri care pot cere expertizarea acestor clădiri nu o fac din rațiuni de costuri, dar și pentru că este foarte dificil să identifici și să contactezi toți proprietarii, mulți dintre cei care dețin aceste clădiri fiind relocați, iar apartamentele date spre închiriere. Mai mult, la nivel național nu se cunoaște numărul total de construcții de patrimoniu. La nivelul Bucureștiului, asociația ARCEN a construit platforma catalog-bucurești.ro care inventariază cu ajutorul voluntarilor fondul construit din capitală.

Descoperă soluția Cultural Patrimony at Risk

Problema 3

Lipsesc informațiile cu privire la procedurile de consolidare

Conform Ordonanței nr 20 din 27 ianuarie 1994, proprietarii construcțiilor, indiferent de statut au obligația de a acționa pentru a obține expertizarea tehnică a clădirii, expertizare realizată de un expert tehnic atestat, conform cu Codul de Evaluare Seismică a Clădirilor. Conform aceleiași ordonanțe, la articolul 2 se specifică:

”(6) Pentru construcțiile expertizate tehnic și încadrate în clasa I de risc seismic prin raport de expertiză tehnică, indiferent de forma de proprietate, destinație, categorie și clasă de importanță, proprietarii construcțiilor, persoane fizice sau juridice, asociațiile de proprietari, persoanele juridice care au în administrare construcții, precum și conducătorii instituțiilor publice și deținătorii cu orice titlu de construcții de interes și utilitate publică vor proceda, în realizarea obligațiilor care le revin conform legii civile și calității în construcții, la: a) realizarea proiectării lucrărilor de intervenție de către persoane fizice sau juridice autorizate și verificarea proiectelor de către verificatori tehnici atestați, în termen de 2 ani de la data primirii notificării încadrării în clasa I de risc seismic a construcției expertizate;”

După încheierea expertizei și a consolidării, pentru ca primăria să poată stabili care este obligația de plată pentru fiecare proprietar în parte, aceștia trebuie să obțină documentațiile cadastrale și să le pună la dispoziția autorităților administrației publice locale. Consiliile municipale au obligația de a asigura locuințe de necesitate pentru a caza temporar persoanele și familiile pe perioada executării lucrărilor de intervenție. Fondurile necesare pentru expertizare și consolidare pentru clădirile aparținând instituțiilor publice se alocă din bugetul de stat sau bugetele locale, precum și din veniturile proprii ale instituțiilor care au venituri extrabugetare. În cazul locuințelor proprietate privată a persoanelor fizice fondurile acestea se asigură, conform legii ”prin transferuri de la bugetul de stat în limita fondurilor aprobate anual de către Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (doar pentru expertizare), din transferuri de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinație în bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (notă: actual Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației) pentru expertizarea tehnică și din sursele proprii ale proprietarilor, din despăgubiri acordate de societățile de asigurare și/sau din credite, pentru proiectarea și execuția lucrărilor de intervenție.”

Autoritățile au voie, totuși, să decidă finanțarea expertizei și consolidării prin bugetele locale. Există, de asemenea, programele anuale de de consolidare prin care se alocă fonduri pentru aceste acțiuni. Problema este că, aceste bugete sunt alocate anual, iar consolidările durează de cele mai multe ori mai mult de atât.

Pentru proprietari, restituirea sumelor alocate de autorități pentru intervenția de consolidare se face în rate lunare egale scutite de dobândă. Cu toate acestea, orice întârziere mai mare de 30 de zile, aduce penalizări de 1% pe lună sau fracțiune de lună. Dacă un proprietar nu poate achita, Consiliul General al Municipiului București poate să îl despăgubească pe acesta cu valoarea locuinței și să îi asigure calitatea de chiriaș în spațiu. Mai problematică pentru proprietari este situația de înstrăinare a locuinței într-un termen mai mic de 25 de ani de la finalizarea consolidării, pentru că în acest caz, ei trebuie să restituie integral ratele neachitate. În același timp, proprietarii clădirilor încadrate în clasa I de risc seismic, care nu respectă procedura, pot fi amendați dacă nu încep proiectarea lucrărilor de intervenție în termen de 2 ani de la notificarea încadrării în clasa de risc și dacă nu încep lucrările propriu-zise la doi ani de la finalizarea proiectului de consolidare. Există, de asemenea, și alte situații care pot fi considerate sancțiuni precum nesemnalizarea corespunzătoare a clădirii sau netransmiterea informațiilor necesare primăriei pentru a stabili obligațiile de plată. Toate amenzile prevăzute de lege sunt cuprinse între 5.000 și 75.000 de lei.

Textul de lege este dificil de parcurs pentru cetățeanul obișnuit, iar mulți dintre proprietari, atât în București cât și în restul țării nu mai locuiesc pe teritoriul României, apartamentele lor fiind date spre închiriere. Gradul de interes cu privire la consolidare este redus, ceea ce face mobilizarea proprietarilor foarte dificilă de către administratorii asociațiilor de locatari. Acestea conduc la faptul că, deși există informații despre faptul că efortul de consolidare este o necesitate, cine este responsabil, cine trebuie să aplice și cine este cel care acoperă costurile, nu este clar pentru toți cei implicați. La această situație se adaugă și multe mituri care se învârt în jurul proceselor de consolidare care sporesc nivelul de dezinformare. 

Problema 4

Lipsa unei cartografieri exhaustive a resurselor disponibile

Departamentul pentru Situații de Urgență a încheiat în ultimii ani protocoale de colaborare cu o parte dintre organizațiile non-profit din România care își pun la dispoziție resursele de care beneficiază, într-o situație de criză. Cu toate acestea nu toate ONG-urile sunt conștiente că pot să se alăture acestui demers, iar statusul stocurilor de resurse este neclar, incomplet și neactualizat. Lipsa unei baze de date cu toate resursele disponibile în sectorul neguvernamental, face ca, într-o situație de urgență, distribuirea resurselor să fie sincopată și ineficientă. Organizații precum Rescue 4x4, Crucea Roșie, Serviciul de Ajutor Maltez și multe altele au la dispoziție materiale, echipamente și alte resurse care pot fi foarte utile în eforturile de salvare. De la corturi și saci de dormit până la mâncare și îmbrăcăminte, este util ca Departamentul pentru Situații de Urgență să aibă la dispoziție un mecanism prin care să gestioneze aceste resurse disponibile dacă este cazul. 

Descoperă soluția Resource & Volunteer Management

Problema 5

Lipsa unei cartografieri exhaustive a voluntarilor

În cadrul acelorași protocoale de colaborare cu o parte dintre organizațiile neguvernamentale din România, acestea pot să își pună la dispoziție și voluntarii specializați în activități care pot fi de o importanță vitală în caz de cutremur. Numărul total al acestora, precum și stadiul de pregătire al voluntarilor nu este însă clar și nu toate ONG-urile sunt conștiente că pot să se alăture acestui demers.

Descoperă soluția Voluntar DRM

Problema 6

Lipsa unui număr suficient de voluntari specializați

În capitală există în jur de 3000 de pompieri, personal SMURD și voluntari care ar putea interveni în caz de cutremur, în timp ce, doar la nivelul Bucureștiului necesarul este de 30 de ori mai mare. Nu se știe exact, în cazul organizațiilor neguvernamentale, care este numărul total de voluntari specializați cu cursurile efectuate la zi și nici unde sunt localizați aceștia. Voluntarii care pot acorda prim ajutor calificat sunt exclusiv cei acreditați de către DSU/IGSU prin programul ”Salvator din Pasiune”. Pentru înscrierea în program este necesar ca persoanele interesate să depună fizic un dosar la Inspectoratul județului unde vor să desfășoare acțiunea de voluntariat, în intervalele anunțate de autoritate și să îndeplinească un set de condiții cum ar fi: ”vârsta cuprinsă între 16 și 65 de ani, apt din punct de vedere medical, să nu fie fost condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni cu intenție, să nu fi pierdut anterior calitatea de voluntar în cadrul serviciilor Inspectoratelor pentru Situații de Urgență.” Dosarul este constituit din cerere de înscriere, cazier judiciar, copie după act de identitate, aviz psihologic, acte de studii, adeverință medicală și acordul părintelui sau tutorelui în cazul minorilor.

Procedura, deși complexă, este necesară pentru asigurarea intervenției corecte în caz de calamitate. Voluntarii trebuie să urmeze programele de pregătire la intervale regulate de timp și iau parte și în exercițiile de intervenție. În ciuda misiunii importante, programele nu se bucură de numere foarte mari de voluntari, nicăieri în țară, în afara perioadelor de campanie de recrutare.

Problema 7

Lipsa unui sistem de management a voluntarilor specializați

Lipsa colectării centralizate a informațiilor cu privire la voluntarii specializați și lipsa unui sistem de alertare și alocare a acestora în zonele în care este nevoie de ei va duce la eforturi inegale de intervenție. Chiar dacă prin natura voluntară a activității lor și din cauza impredictibilității unui seism, numărul voluntarilor care vor fi cu adevărat disponibili pentru a interveni va fi mai mic, contribuția lor este esențială pentru a sprijini echipele de salvare prin acordarea de prim ajutor și nu numai. 

Problema 8

Lipsa procedurilor de management a voluntarilor spontani

Voluntarii spontani sunt acei oameni care vor dori să ofere ajutor în urma unui cutremur, pe loc. Imediat după seism, va fi nevoie de ajutor pentru multe acțiuni, în afară de acordare de prim ajutor. Aceste acțiuni pot fi realizate de voluntari spontani, însă ele trebuie înregistrate în special dacă ele presupun situații de risc sau dacă implică accesarea directă de resurse destinate victimelor. Echipele de intervenție și personalul IGSU trebuie să poată ține evidența voluntarilor spontani și a activității acestora pentru o cât mai bună coordonare și monitorizare a eforturilor.

Problema 9

Majoritatea oamenilor nu au un plan familial de urgență

Legea protecției civile spune că cetățenii sunt obligați să își ”asigure mijloacele individuale de protecție, trusa sanitară, rezerva de alimente și apă, precum și alte materiale de primă necesitate pentru protecția familiilor lor.” În realitate, puțini oameni au pregătit un rucsac de urgență cu toate cele necesare supraviețuirii în cazul unui cutremur. Acestui rucsac i se adaugă și planul familal de urgență care are rolul de a ajuta membrii unei familii să știe ce au de făcut și unde să se întâlnească după un eveniment major, chiar dacă nu au la dispoziție mijloacele obișnuite de comunicare. Un plan de urgență conține informații despre modul în care pot ține legătura prin variante alternative de comunicare, locul de reunire al familiei, rolul fiecărui membru al familiei în situații critice, o persoană de contact din alt oraș, cele mai sigure locuri din casă, unde se află rucsacul de supraviețuire și care sunt căile de evacuare acasă, la serviciu sau la școală.

În caz de dezastru major există o listă de locuri de adunare dedicată populației, sub denumirea de listă a ”punctelor de adunare/îmbarcare a populației la nivelul municipiului București”. Această listă poate fi consultată la cerere, iar în aplicația mobilă a Departamentului pentru Situații de Urgență se menționează că ”punctele de întâlnire în caz de dezastru se activează doar în situații de urgență”. Tot în aplicația DSU, descărcată de mai puțin de un milion de utilizatori, este singurul loc în care poate fi consultată harta de adăposturi de protecție civilă.

Descoperă soluția Stay Together

Problema 10

Nu există conținut accesibilizat pentru persoanele cu dizabilități 

Ghidurile existente pentru procedurile recomandate în caz de seism sunt disparate pe o multitudine de platforme, fără a fi centralizate într-un singur spațiu digital, accesibil pentru toți cetățenii, spațiu care să beneficieze de o strategie de comunicare constantă și unitară. O încercare de centralizare a acestor informații este platforma Fii Pregătit realizată de Departamentul pentru Situații de Urgență. Persoanele în vârstă și cele cu dizabilități au nevoie de măsuri speciale de protecție în caz de dezastru.

În prezent există foarte puține informații disponibile și deloc accesibile pentru toate tipurile de dizabilități. De asemenea, nu există o estimare clară a numărului și localizării exacte a tuturor persoanelor cu dizabilități din orașele cu grad ridicat de risc. Salvarea unei persoane aflată într-un scaun cu rotile sau a unei persoane nevăzătoare care are sau nu câine ghid presupune proceduri distincte față de intervenția standard. Vulnerabilitatea acestor persoane le face de asemenea victime cu grad ridicat de risc.

Problema 11

Mass media nu acoperă subiectul cutremurului și nu transmite informații referitoare la pregătire pentru situațiile de risc

În afara materialelor comemorative distribuite în fiecare an în preajma datei de 4 martie, mass-media nu are un apetit pentru subiectul cutremurului, implicit pentru materialele informative care ar trebui să ajungă la populație în mod constant pentru a pregăti oamenii pentru o situație de urgență. Cu foarte puține excepții, inclusiv în momentul raportării subiectului exercițiului Seism 2018, mass media nu a comunicat o cantitate considerabilă de informații utile, ci cu precădere cifrele care arătau rezultatele exercițiului coordonat de DSU.

Problema 12

Vor exista eforturi de salvare inegale

Datorită numărului redus de persoane care pot interveni într-o situație de dezastru și a naturii imprevizibile a consecințelor pierderilor de vieți umane ale unui astfel de eveniment, nu vor fi suficienți oameni pentru a interveni uniform în întreaga țară în toate zonele afectate. În funcție de gravitatea situației, personalul va fi îndrumat și concentrat în ariile de dezastru major, lăsând alte regiuni descoperite. Potrivit unui raport de informare privind gradul de pregătire pentru un cutremur major din anul 2016:

”pentru misiunile de răspuns din competența IGSU, resursele umane profesioniste totalizează 27.000 de ofițeri și subofițeri. În cazul unui seism major, în afara personalului din tura de serviciu zilnică (aproximativ 5.000 de pompieri), prin creșterea capacității operaționale a subunităților de intervenție, se estimează că 90% din totalul personalului din turele libere (cca 20.000 de ofițeri și subofițeri) este în măsură să intervină într-un interval de timp cuprins între 60 și 150 de minute de la producerea seismului.”

Pompierii și personalul SMURD vor fi primii care vor interveni la nivelul capitalei. Acestora li se vor alătura voluntarii IGSU pregătiți pentru a oferi prim ajutor calificat. Un număr de 4000 de alți pompieri vor veni din restul țării, conform regulilor care spun că aceștia trebuie să se mobilizeze spre București într-un număr suficient cât să nu lase populația locală vulnerabilă. Teoretic aceștia pot ajunge în capitală în câteva ore, practic, gradul de avarie al drumurilor ca urmare a cutremurului poate îngreuna intervenția.

Dată fiind situația clădirilor din orașele din regiunea Moldovei, cu siguranță intervenția va fi foarte dificilă, aceste orașe fiind în pericol foarte mare de a avea numere mari de victime. La toate aceste situații se adaugă și problema resursei umane din cadrul IGSU și a Inspectoratelor Județene. Presupunând că toți vor fi în siguranță și apți de a interveni, trebuie să luăm în calcul și capacitatea lor, majoritatea dintre ei având peste 40 de ani.

Problema 13

Lipsa unei infrastructuri de comunicare

În funcție de nivelul de avarie, pentru o perioadă de timp, oamenii nu vor avea acces la serviciile de telefonie mobilă și de internet în cazul unui cutremur major. Nu se știe în acest moment în cât timp sistemele de comunicație populare vor fi repuse în funcțiune, ceea ce va crește nivelul de panică în rândul oamenilor. Sistemele care vor fi disponibile imediat după producerea unui seism, externe instituțiilor statului, care sunt dedicate sprijinirii eforturilor de salvare ale Departamentului de Situații de Urgență de către sectorul neguvernamental vor fi configurate și operate de Radioamatorii Voluntari în Situații de Urgență conform protocolului deja existent dintre cele două organisme.

Problema 14

Vor exista foarte multe persoane care nu vor mai avea adăpost pe termen scurt, mediu și lung după un cutremur 

Cetățenii au obligația de a aplica normele de protecție civilă stabilite de autorități, de a participa la întreținerea adăposturilor din clădirile pe care le dețin și să ia parte activă, dacă este cazul, la pregătirea spațiilor de adăpostire din teren, dar realitatea este că toate aceste informații nu sunt explicate suficient și pe înțelesul tuturor. Conform legii protecției civile adăposturile de protecție civilă ”sunt spații special amenajate pentru protecție în situații specifice, proiectate, executate, dotate, echipate și autorizate potrivit normelor și instrucțiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și aprobate de ministrul administrației și internelor.”

În București există 107 adăposturi de protecție civilă publice, cu o capacitate de 21167 de locuri. Acestora li se adaugă un număr de 4937 de locuri în adăposturile din Ilfov. În ceea ce privește numărul adăposturilor private acesta este de 1808. La nivelul întregii țări există un total de 2689 de adăposturi publice de protecție civilă , dar listele disponibile nu specifică și numărul de persoane pe care le pot adăposti. Media numărului de adăposturi pe județ ajunge astfel la 69, dar unele dintre ele nu au nici măcar un adăpost public - cum este Ialomița, sau Vrancea care are doua două adăposturi publice de protecție civilă.

O serie de investigații jurnalistice din anul 2019 au scos la iveală și faptul că multe dintre aceste adăposturi nu sunt întreținute corespunzător, locatarii transformându-le în pivnițe și spații de depozitare. Adăposturile publice sunt, teoretic, evaluate în mod recurent de autoritățile publice, iar cei care le au în grijă pot fi amendați dacă nu întrunesc normele prevăzute prin lege.

Tot legea spune că unele adăposturi ”pot fi utilizate pentru alte destinații, cu respectarea normelor tehnice, cu obligația de a fi eliberate în situații de urgență în maximum 24 de ore și cu informarea prealabilă a centrelor operaționale din cadrul serviciilor de urgență profesioniste.” În multe dintre situații, ca urmare a procedurii de evacuare, este puțin probabil ca acest lucru să se poată realiza într-un interval atât de scurt.

Menționăm că, doar la nivelul capitalei, în 1977 au rămas fără locuință peste 35.000 de familii.

Descoperă soluția House to Home

Problema 15

Nu va exista o evaluare rapidă a infrastructurii

În urma unui cutremur, multe dintre drumuri și alte zone îndepărtate vor deveni inaccesibile. Clădirile aflate încă în picioare vor fi în diferite condiții, autoritățile nu vor avea capacitatea de a face o evaluare în timp foarte scurt iar echipajele de intervenție vor fi în mijlocul acțiunilor de salvare.  Străzile vor fi blocate și accesul nesigur chiar și pe drumurile neavariate ca urmare a potențialelor explozii sau prăbușiri ulterioare ale clădirilor. Nu va exista un mod de analizare în timp real al situației căilor de acces, alta decât cea a drumurilor care vor fi eliberate de urgență, și anume cele către spitalele de urgență funcționale.

Descoperă soluția Street View 101

Problema 16

Oamenii nu vor ști dacă sunt în siguranță în clădiri după un seism

Evaluarea clădirilor care încă au rămas în picioare după un seism este un proces care va dura foarte mult timp. Cei care pot și au dreptul să evalueze clădirile sunt, conform metodologiei, ”verificatori de proiecte și experți atensați potrivit Legii 10/1995; personal de specialitate angajat în cadrul consiliilor locale - primăriilor; personal de specialitate din cadrul MTCT, personal de specialitate din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții; ingineri structuriști și tehnicieni din cadrul institutelor, firmelor și birourilor cu activitate de proiectare; a instituțiilor de învățământ superior; a institutelor și centrelor de cercetare în construcții, cu activitate recunoscută; ingineri și tehnicieni implicați voluntar în desfășurarea activităților post-seism ; ingineri și/sau firme de construcții angajate pentru lucrări specifice (sprijiniri de urgență, demolări, etc.).”

Metodologia spune că în perioada imediat următoare producerii unui cutremur de mare intensitate trebuie să se evalueze starea tehnică a construcțiilor într-un interval de timp rezonabil. Nu există definit nicăieri ce anume se califică drept interval rezonabil, doar se fac anumite mențiuni cu privire la faptul că în cazul orașelor mari operațiunile pot dura de la 10-12 zile până la 2 luni. Evaluarea de urgență a clădirilor începe la câteva ore după producerea unui cutremur, iar responsabili de repartizarea experților în teren sunt autoritățile locale care trimit ”în teren inspectorii și inginerii pe baza informațiilor sumare culese vizual în primele ore și/sau în prima zi după seism de funcționarii serviciilor primăriei, poliție etc.”

Teoretic, autoritățile locale trebuie să evalueze dinainte numărul de experți disponibil și să le aloce anumite zone de intervenție Acești experți pot fi

”(1) Inspectori - ingineri constructori, arhitecți și tehnicieni cu experiență medie în domeniul proiectării/evaluării construcțiilor. În timpul activității poartă ecuson de culoare albă pe care se menționează: numele și prenumele, calitatea de “inspector”, numărul de înregistrare în evidența centralizată. (2) Ingineri proiectanți de structuri și cercetători în ingineria de structuri și/sau seismică, cu o experiență de cel puțin 5 ani. În timpul activității poartă ecuson de culoare albastru deschis. (3) Experți tehnici atestați de către forurile abilitate - poartă ecuson de culoare albastru închis.”

Singura modalitate prin care cetățenii vor putea afla dacă se pot întoarce în casele lor va fi prin verificarea în persoană a clădirii pentru a afla dacă este marcată cu semnul corespunzător. În același timp, populația nu poate contribui cu imagini și informații utile pentru evaluare la o baza de date pentru a veni în sprijinul experților

Problema 17

Oamenii nu vor ști unde să își caute rudele și prietenii și nici unde să se adăpostească

Oamenii trebuie să afle foarte repede unde pot să se ducă pentru ajutor medical, pentru adăpost și pentru alimente, precum și unde sunt punctele de întâlnire în caz de cutremur. O altă problemă va fi faptul că punctele de întâlnire pe care unele familii și le-au stabilit în caz de cutremur, nu sunt aceleași cu cele pe care autoritățile le marchează ca puncte de întâlnire pentru toată populația pentru că lista acestora nu este publică și ușor accesibilă. Mulți oameni vor refuza să părăsească punctul de întâlnire al familiei, chiar dacă nu sunt siguri că își vor întâlni toți membrii familiei lor acolo sau chiar dacă sunt în pericol în acea locație.

Descoperă soluția Digital Assessment Map

Problema 18

Lipsa de informații despre persoanele dispărute

Primul instinct al populației va fi să sune la autorități sau să meargă din spital în spital pentru a-și găsi rudele și prietenii. Acest lucru va pune o presiune uriașă pe sistemul de răspuns și va contribui la situația gravă cu care se vor confrunta spitalele care vor prelua în acele momente mii de cazuri în regim de urgență. Nu există un mecanism care să ajute oamenii să identifice automat unde anume sunt internați cei pe care îi caută. Mai multe simulări spun că, în cazul unui seism major, în București, vor exista aproximativ 9.000 de potențiali răniți, dintre care aproximativ 4000 vor fi direcționați spre serviciile de primiri urgențe.

Conform unui studiu realizat în anul 2017 de Observatorul Român de Sănătate și de asociația MKBT: Make Better un cutremur va aduce o supraîncărcare estimată la de două până la patru ori mai mare decât cea dintr-o zi obișnuită asupra ambulanțelor și unităților de primiri urgențe. Într-un asemenea scenariu, trebuie luate în calcul și cazurile deja prezente în spitale, gradul de ocupare al locurilor din secții și stocurile disponibile de medicamente. Puținele date disponibile arată grade de ocupare între 80% și peste 100% pentru secțiile de terapie intensivă, chirurgie generală și medicină internă, în mod normal, fără evenimente majore.

Procedurile de intervenție specifică instalarea de puncte medicale avansate, puncte de triaj și spitale de campanie. A găsi o persoană care a ajuns în oricare dintre aceste puncte sau într-un adăpost este imposibil pentru cetățeanul obișnuit imediat după un seism. Nu putem ignora și un alt fenomen specific populației noastre, care va suplimenta gradul de încărcare al autorităților, și anume românii care locuiesc în diaspora și care au familie și prieteni rămași în în România. Aceștia nu vor ști care sunt cele mai bune metode de a afla vești despre cei dragi și se vor îndrepta către autorități. La un număr de câteva milioane de români care locuiesc în străinătate, presiunea va fi foarte mare pe găsirea și identificarea celor decedați sau răniți care nu vor avea capacitatea de a comunica direct cu rudele lor.

Descoperă soluția Shelter People Database

Problema 19

Nu va exista o distribuție uniformă de resurse

Planul de intervenție se concentrează pe București, implicit resursele vor fi direcționate spre această zonă, unde vor fi și cele mai mari pierderi de vieți omenești. Din punct de vedere al răspunsului medical, în teorie, odată stabilizați, răniții pot fi transferați către spitalele din orașele limitrofe, în cazul în care cele din capitală nu mai fac față. Nu este clar pentru publicul larg la acest moment, care este procedura de alocare de resurse și stocuri suplimentare de medicamente și echipamente medicale către acest spitale care vor deveni supraîncărcate în timp foarte scurt primind pacienți care au nevoie de îngrijiri speciale și al căror număr se va adăuga la cel al pacienților deja internați.

Pe plan internațional, conform cu protocoalele de cooperare statele membre ale UE, Națiunile Unite și NATO vor oferi sprijin prin Mecanismul de Ajutor Umanitar și Protecție Civilă (UE), prin Oficiul pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare al Națiunilor Unite (UN OCHA) și prin Centrul Euro Atlantic de Coordonare a Răspunsului la Dezastre (EADRCC) al NATO, ca urmare a unor cereri de ajutor formulate de statul român. Acestor resurse li se adaugă și cele puse la dispoziție de Banca Mondială, precum și de alte grupuri de cooperare. Trebuie să luăm în calcul faptul că România are câteva milioane de români stabiliți în diaspora. Aceștia vor dori să poată contribui cu sprijin financiar și material pentru a susține eforturile de salvare și pentru a ajuta populația să revină la normal după seism.

O scurtă analiză a situației din Mexic sau Italia care au trecut prin cutremure majore recent, în 2017, respectiv 2016, ne arată că oamenii nu vor ști către ce entități se pot îndrepta pentru a-i ajuta să doneze în siguranță. Dincolo de populația de români din afara țarii, există și restul persoanelor care vor să contribuie și nu o pot face prin intermediul protocoalelor oficiale. Aceștia se vor îndrepta către ambasadele române acolo unde este cazul sau către organisme internaționale neguvernamentale, precum Crucea Roșie sau Habitat for Humanity și altele.

Va exista și posibilitatea apariției unor organizații-fantomă care vor încerca să profite de presiunea emoțională resimțită de cei care vor să ofere ajutor. Neexistând mecanisme comune de urmărire a donațiilor la nivelul organizațiilor non-profit, donatorii nu au cum să vadă unde a ajuns ajutorul lor. De asemenea, concentrarea ajutorului doar în anumite zone de intervenție ca urmare a intermedierii acestuia de către organizații cu acoperire redusă va contribui la distribuția inegală de resurse.

Problema 20

Lipsa unei estimări clare de consum al resurselor disponibile

O consecință a subiectului anterior este necesitatea de a avea un sistem de management al resurselor informale, cele care provin de la persoane fizice sau companii de pe teritoriul României sau din străinătate. Nu există în acest moment o modalitate eficientă, centralizată de urmărire a donațiilor materiale și financiare și nicio modalitatea de a le distribui în funcție de nevoi în teren.

Problema 21

Lipsa de predictibilitate a resurselor disponibile și a mecanismelor de distribuție

În același timp, dificultatea de a prevedea numărul real de persoane care va mai fi disponibil pentru a ajuta la gestionarea resurselor în urma unui cutremur și a necesarului de resurse materiale, în ciuda exercițiilor derulate de-a lungul timpului face ca efortul de distribuire a acestor resurse în teren să fie extrem de complicat. În plus, intervine și necesitatea de a avea la dispoziție mecanisme de transport pentru voluntari, personal și resurse. Fondul auto al autorităților va avea atribuții clare de intervenție, dar și aici necunoscuta constă în câte dintre aceste autovehicule vor fi în stare bună de funcționare la momentul producerii unui seism și câte dintre ele au fost sau nu avariate ca urmare a seismului. Asociația Re:Rise dezvoltă, împreună cu DSU, REDU - un registru al utilajelor din sectorul privat, care vor fi disponibile pentru intervenție în caz de dezastru.

Asociația Salvatorilor Voluntari Rescue 4x4 a comunității pasionaților de off-road din România, care este în același timp un serviciu public gratuit de salvare, recuperare și intervenții în situații speciale și de urgență, are un protocol de colaborare cu DSU prin care ”Asociația prin membrii săi se pun la dispoziția autorităților în vederea participării la diverse misiuni, intervenții, acțiuni cauzate de evenimente excepționale, cu caracter nonmilitar, care prin amploare și intensitate amenință viața și sănătatea populației, mediului înconjurător, valorile materiale și culturale importante. De asemenea, prin aceste protocoale se fundamentează și participarea la acțiuni umanitare la solicitarea partenerilor, precum și la diverse evenimente de pregătire și instruire organizate la comun sau exerciții de simulare a unor dezastre naturale (exemplu: cutremur).”

Problema 22

Distribuția inegală de informații în teren

Mesajele oficiale direcționate către populație vor fi emise centralizat pornind de la Departamentul pentru Situații de Urgență și transmise prin intermediul instituțiilor publice și cu ajutorul canalelor mass-media publice - Televiziunea Română și stațiile sale locale , Societatea Română de Radiodifuziune, Agerpres, platformele digitale și aplicațiile deținute de administrație, urmărind procedurile standard în caz de dezastru major.

Conform codului de reglementare a conținutului audiovizual

”(1) Relatările despre dezastre sau tragedii colective trebuie sa fie realizate cu decenta și discernamant, fără a induce panica. (2) Radiodifuzorii nu trebuie să repete nejustificat imaginile șocante. (3) Radiodifuzorii au obligația de a prezenta și poziția exprimată de autoritățile publice abilitate. (4) Este interzisă dezvăluirea de către radiodifuzori a identității victimelor până la comunicarea oficială a acesteia.”

Distribuția inegală de informații în teren Tot acest cod precizează că ”(1) Informațiile și comunicatele oficiale ale autorităților publice cu privire la dezastre, la starea de urgență sau la starea de asediu se difuzează integral și cu prioritate., (2) Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgență se difuzează pe posturile de radio și de televiziune în cel mult două ore de la semnare și repetat în primele 24 de ore de la instituirea stării de asediu sau de urgență. (3) Informațiile cu privire la starea de asediu sau la starea de urgență, cu excepția celor referitoare la dezastre, se dau publicității numai cu avizul autorităților militare. (4) Pe timpul stării de asediu sau al stării de urgență radiodifuzorii sunt obligați să transmită, cu prioritate, mesajele autorităților militare, la cererea acestora.”

Aceste reglementări nu fac referire și la platformele online de diseminare a informațiilor, iar rețelele sociale nu intră în categoria produselor de informare în masă. Cunoașterea surselor oficiale de informare în cazul unei calamități nu este uniformă în rândul populației, iar cetățenii nu vor primi în timp util toate informațiile necesare legate de intervenție și de eforturile de salvare ca urmare a lipsei de interes pentru procedurile standard de diseminare de informații și a capacității limitate de impunere a acestora la nivelul tuturor mediilor de difuzare.

Descoperă soluția Quake News

Problema 23

Nu vor exista destule resurse pentru managementul panicii populației

Conform unui studiu derulat în anul 2014, citat de autorități în documente oficiale ”un procent de aproximativ 11% din populația adultă aflată în zonele cu risc de cutremur a demonstrat o pregătire teoretică slabă și foarte slabă; un procent de aproximativ 53% din populația adultă aflată în zonele cu risc de cutremur are o pregătire teoretică satisfăcătoare, posedând cunoștințe suficiente pentru asigurarea unei reacții corespunzătoare în caz de cutremur; un procent de aprox. 36% din populația adultă aflată în zonele cu risc de cutremur a demonstrat o pregătire teoretică foarte bună pe linia pregătirii la cutremur;” Cea mai mare problemă care apare în timpul și după un cutremur este instalarea panicii în rândul populației. Panica este o reacție spontană, un răspuns la o amenințare imediată ceea ce îi poate face pe unii oameni să reacționeze pripit.

Lipsa cunoașterii procedurilor recomandate în caz de cutremur, a unor informații de bază cu privire la evacuare și la punctele cele mai sigure din interiorul locuinței contribuie la punerea în pericol a propriei persoane și a celorlalți. În cazul cutremurului din 1992 din Cairo (de magnitudine 5.9), de exemplu, unii specialiști spun că peste 400 dintre victime s-au datorat rănilor produse din cauza panicii și a acțiunilor nechibzuite în încercarea de a se salva. Panica este cu atât mai periculoasă dacă seismul are loc în timpul nopții.

Descoperă soluția Earthquake Hub

Problema 24

Diseminarea știrilor false pe canalele de social media

Odată ce comunicarea este restabilită, oamenii vor începe în mod natural să răspândească informații neconfirmate din panică și din lipsă de cunoștințe, fie cu intenții bune, fie cu cele rele. Acest lucru poate provoca probleme majore și poate duce la creșterea nivelului de teamă în rândul victimelor și al salvatorilor. Deși deschid canale utile de comunicare, rețelele sociale de comunicare ajută la propagarea informațiilor false ca urmare a faptului că oamenii nu cunosc care sunt canalele oficiale de informare și pentru că nu există protocoale de diseminare de informații implementate la nivelul tuturor grupurilor media. Așadar, este de așteptat ca în situații de criză, fenomenul diseminării de informații din surse neoficiale să se amplifice ca urmare a stării de panică a populației. 

Descoperă soluția Quake News