Probleme identificate

Deși sunt multe probleme, succesul în rezolvarea lor vine dintr-o abordare metodică și sistematică. Pe parcursul cercetării am folosit un sistem de triangulare care presupune consultarea literaturii de specialitate relevante, validarea ipotezelor de lucru prin interviuri și focus grupuri cu specialiști din domeniu și consultarea datelor publice disponibile. Acest proces ne permite să ajungem la o lista de probleme valide și validate.

Problemele identificate pe parcursul cercetării sunt:

  • Lipsește o evaluare a clădirilor cu risc seismic

Nu există o situație clară a clădirilor cu risc seismic din București și din restul țării. Ultima evaluare a avut loc în urmă cu 20 de ani.

  • Lipsește o evaluare a tuturor clădirilor care prezintă risc

Informațiile sunt disparate, entități multiple au cartografiat diferite tipuri de clădiri, iar informațiile sunt fie incomplete, datele nu sunt colectate corect și nu există o centralizare clară a acestora.

  • Lipsesc informațiile cu privire la situația reală a consolidărilor

Deși există informații despre faptul că efortul de consolidare este o necesitate - cine este responsabil, cine trebuie să aplice și cine este cel care acoperă costurile, nu este clar pentru toți cei implicați. La această situație există și multe mituri care se învârt în jurul proceselor de consolidare care sporesc nivelul de dezinformare.

  • Populația nu este pregătită pentru un cutremur major

În timp ce informațiile de pregătire pentru cutremur sunt disponibile și accesibile în general, acestea nu ajung la publicul potrivit, pentru că mesajele, canalele și formatul livrării acestora nu sunt adecvate grupurilor diferite de populație.

  • Lipsa unei cartografieri exhaustive a resurselor disponibile

Departamentul pentru Situații de Urgență a încheiat în anul 2018 un protocol de colaborare cu o parte dintre organizațiile non-profit din România care își pun la dispoziție resursele de care beneficiază, într-o situație de criză. Cu toate acestea nu toate ONG-urile sunt conștiente că pot să se alăture acestui demers, iar statusul stocurilor de resurse este neclar, incomplet și neactualizat.

  • Lipsa unei cartografieri exhaustive a voluntarilor profesioniști

Departamentul pentru Situații de Urgență a încheiat în anul 2018 un protocol de colaborare cu o parte dintre organizațiile non-profit din România care facilitează comunicarea dintre autoritate și voluntarii specializați sau nu în activități care pot fi de o importanță vitală în caz de cutremur. Numărul total al acestora, precum și stadiul de pregătire al voluntarilor nu este însă clar și nu toate ONG-urile sunt conștiente că pot să se alăture acestui demers.

  • Constrângerile care împiedică procesele de consolidare

Consolidarea unei clădiri este un proces complex, care are un impact foarte mare asupra proprietarului sau chiriașului unei locuințe. Ocupanții clădirii trebuie să se mute pe durata consolidării, care poate dura de la un an până la trei ani, iar costurile de consolidare nu sunt suportate de alte entități.

  • Lipsa unei infrastructuri de comunicare

Deși puțin probabil, în funcție de nivelul de avarie, pentru o perioadă de timp, oamenii nu vor avea acces la serviciile de telefonie mobilă și de internet în cazul unui cutremur major. Nu se știe în acest moment în cât timp sistemele de comunicație populare vor fi repuse în funcțiune, ceea ce va crește nivelul de panică în rândul oamenilor.

  • Lipsa de predictibilitate a resurselor disponibile și a mecanismelor de distribuție

Este foarte dificil să prezici numărul real de persoane care va mai fi disponibil pentru a ajuta la gestionarea resurselor în urma unui cutremur. Resursele disponibile, cum ar fi corturile, rucsacurile, hainele, aprovizionarea cu apă și produsele alimentare pe care ONG-urile le promit înaintea unui dezastru trebuie să ajungă la locurile care au nevoie cel mai mult de ele, iar în acest moment nu există o procedură de transport a acestor resurse.

  • Lipsa procedurilor de management a voluntarilor specializați

Voluntarii specializați vor fi răspândiți în toate orașele în momentul unui cutremur. Aceștia pot sau nu pot avea o carte de identitate la ei, iar echipele de salvare au nevoie de o modalitate sigură și simplă de a valida faptul că o persoană este voluntar specializat sau nu, pentru a permite acestuia în zonele delimitate să îndeplinească anumite sarcini, cum ar fi primul ajutor.

  • Lipsa procedurilor de management a voluntarilor spontani

Voluntarii spontani sunt oameni care vor oferi ajutor în urma unui cutremur, pe loc. Pentru a permite unui voluntar spontan într-o zonă delimitată, echipele de salvare trebuie să poată ține evidența acestora.

  • Distribuția inegală de informații în teren

Chiar dacă mesajele oficiale direcționate către populație vor fi transmise de la DSU și organismele guvernamentale desemnate, prin procedurile standard în caz de calamitate, lipsa unei infrastructuri stabile de comunicații va conduce la o diseminare inegală a informațiilor, iar date și recomandări esențiale nu vor ajunge la întreaga populație afectată la timp.

  • Diseminarea știrilor false pe canalele de social media și nu numai

Odată ce comunicarea este restabilită, oamenii vor începe în mod natural să răspândească informații neconfirmate din panică și din lipsă de cunoștințe, fie cu intenții bune, fie cu cele rele. Acest lucru poate provoca probleme majore și poate duce la creșterea nivelului de panică în rândul victimelor și al salvatorilor.

  • Vor exista eforturi de salvare inegale

Datorită numărului redus de persoane care pot interveni într-o situație de dezastru și a naturii imprevizibile a consecințelor pierderilor umane ale unui astfel de eveniment, nu vor fi suficienți oameni pentru a se desfășura în întreaga țară în toate zonele afectate. În funcție de nivelul de daune din zonele afectate, personalul va fi îndrumat și concentrat în ariile de dezastru major, lăsând alte regiuni descoperite.

  • Nu va exista o distribuție uniformă de resurse

Planul de intervenție se concentrează pe București. Implicit resursele sunt direcționate ipotetic spre această zonă. Dar, de exemplu, în teorie spitalele din orașele limitrofe ar urma să primească răniți în cazul în care cele din capitală nu mai fac față. Nu este clar la acest moment, care este procedura de alocare de resurse și stocuri suplimentare de medicamente și echipamente medicale către acest spitale care vor deveni supraîncărcate în timp foarte scurt primind pacienți care au nevoie de îngrijiri care poate nu sunt în arealul de specialitate al spitalului.

  • Lipsa unei estimări clare de consum al resurselor disponibile

În afară de gestionarea resurselor existente, vor exista resurse care vor fi făcute disponibile în urma unui cutremur major. Aceste donații trebuie gestionate, iar repartizarea lor trebuie să corespundă nevoilor populației, iar consumul resurselor existente trebuie monitorizat pentru a putea realoca noi resurse.

  • Nu va exista o evaluare rapidă a infrastructurii

În urma unui cutremur, multe dintre drumuri și alte zone îndepărtate vor deveni inaccesibile. Clădirile aflate încă în picioare vor fi în diferite condiții - de la trecerea la pericolul producerii mai multor victime. Instituțiile nu au capacitatea de a face o evaluare în timp record, eforturile lor fiind concentrate în misiunile de salvare.

  • Nu vor exista destule resurse pentru managementul panicii populației

Cea mai mare problemă care apare în timpul și după un cutremur este panica. Până și cei care, teoretic, sunt instruiți să reacționeze calm în astfel de situații pot fi influențați de factori cum ar fi pierderea familiei sau a celor apropiați. Prin urmare, orice evaluare a resurselor umane disponibile pentru a ajuta populația să rămână calmă și să urmeze instrucțiunile este supusă unor mari marje de eroare.

  • Vor exista foarte multe persoane care nu vor mai avea adăpost pe termen scurt, mediu și lung după un cutremur

În afară de numărul mare de persoane care nu vor avea adăpost deoarece locuințele lor vor fi distruse, va exista și o alocare inegală în adăposturile disponibile. Mai mult, este posibil ca acestea să nu fie suficiente, sau oamenii să nu știe de ele.

  • Lipsa de acces la știrile verificate

Instrumentele moderne de comunicare vor fi online la scurt timp după un eveniment de o asemenea amploare, însă vor încuraja și diseminarea informațiilor neconfirmate care vor duce la o mare pierdere de timp din partea autorităților pentru a explica ceea ce este corect și ce nu este.

  • Oamenii nu vor ști unde să își caute rudele și prietenii și nici unde să se adăpostească

Oamenii trebuie să afle foarte repede unde pot să se ducă pentru ajutor medical, pentru adăpost și pentru alimente, precum și unde sunt punctele de întâlnire în caz de cutremur. O altă problemă va fi faptul că punctele de întâlnire pe care unele familii și le-au stabilit în caz de cutremur, nu sunt aceleași cu cele pe care autoritățile le marchează ca puncte de întâlnire pentru toată populația. Mulți oameni vor refuza să părăsească punctul de întâlnire al familiei, chiar dacă nu sunt siguri că își vor întâlni toți membrii familiei lor acolo sau chiar dacă sunt în pericol în acea locație.

  • Oamenii nu vor ști dacă sunt în siguranță în clădiri după un seism

Evaluarea clădirilor care încă au rămas în picioare după un seism este un proces care va dura foarte mult timp, iar oamenii vor avea nevoie de o confirmare asupra a cât de sigur este să locuiască mai departe în propriile case.

  • Majoritatea oamenilor nu au un plan familial de urgență

Listele locurilor de întâlnire în caz de dezastru există cel puțin în capitală, dar ele nu sunt comunicate. Populația nu este conștientă de necesitatea construirii unui plan de dezastru și nici de pașii care trebuie urmați pentru a-l configura corect.

  • Nu există conținut accesibilizat pentru persoanele cu dizabilități

Persoanele în vârstă și cele cu dizabilități au nevoie de măsuri speciale de protecție în caz de dezastru. În prezent există foarte puține informații disponibile și deloc accesibile pentru toate tipurile de dizabilități. De asemenea, nu există o estimare clară a numărului și localizării exacte a tuturor persoanelor cu dizabilități din orașele cu risc seismic.