Flowul Birocratic al Sarcinii/Nașterii

La stabilirea sarcinii:

În cazul în care viitoare mămică (fie că a făcut pregătire prenatală sau nu) observă semnele fiziologice ale sarcinii, (pe care poate să și le confirme cu un test de sarcină făcut la domiciliu) confirmarea oficială este făcută de un cadru medical.

Confirmarea se poate face și de către medicul de familie (existând cadrul legal pentru acesta), la care se poate prezenta în timpul orelor de program fără a fi necesară nici un act special.

Din motive preponderent culturale cele mai multe persoane însă preferă să discute cu un medic specialist, astfel fiind necesară deplasarea la medical de familie pentru a cere o scrisoare de trimitere către un medic ginecolog/obstetrician (din punct de vedere legal această trimitere este necesară doar în cazul în care medicul de familie condiseră sarcina ca fiind ”de risc” și prezintă un pericol pentru viitoarea mamă sau pentru sănătatea fătului).

După confirmarea sarcinii se deschide carnetul gravidei (care este un document medical de urmărire a dezvoltării sarcinii și a sănătății mamei și copilului).

Tot în această etapă este recomandată alegerea unui pediatru/medic de familie (pentru copil) acest pas fiind important pentru procedurile de după naștere (vaccinare, medicamente compensate etc).

În perioada sarcinii (aspecte legate de relația angajat-angajator, drepturi și obligații):

Angajata are obligativitatea de a anunța angajatorul asupra faptului că este însărcinată, însă momentul exact de când trebuie acest anunț făcut nu este reglementat legal (și deci este la latitudinea angajatei)

Conform OUG nr. 96/2003 ”Salariata gravida este femeia care anunță în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate și anexează un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care sa ii ateste aceasta stare”

Deci anunțul trebuie făcut în scris și însoțit și de un document care atestă acest fapt.

O recomandare pentru viitoarele mămici este și aceea de a cere (de la departamentul de resurse umane) un număr de înregistrare pentru a se asigura că angajatorul îi recunoaște starea fiziologică (pentru a preveni situația în care angajatorul refuză să recunoască că i sa adus la cunoștință).

Ca urmare a acestui fapt, angajatorul are obligativitatea:

  • Ca în termen de 10 zile lucrătoare de la data anunțării în scris a sarcinii, să înștiințeze medicul de medicina muncii, precum și inspectoratul teritorial de munca pe a cărui raza își desfășoară activitatea;
  • Să adapteze condițiile și orarul de lucru, în cazul în care acestea pun în pericol sarcina, ori siguranța sau sănătatea gravidei. În cazul n care acest lucru nu este posibil, aceasta trebuie repartizată la un alt loc de muncă fără riscuri (conform recomandărilor medicului de familie sau medicului de medicina muncii). Aceste modificări nu pot fi urmate de scăderi de salariu.

După anunțarea oficială a angajatorului, angajata are dreptul la 16 ore libere pentru a efectua controale de monitorizare a sarcinii.  

Acestea se obțin tot pe baza unor cereri depuse către Directorul General înainte de fiecare consult, care apoi trebuie motivate cu documente justificatoare (copie factură, adeverință medic, etc) (procedura exacta depinde de la companie la companie)

Există posibilitatea de a lua concediu medical de 126 de zile în perioada prenatală dacă locul de muncă reprezintă un factor de risc pentru buna dezvoltare a copilului. Dacă locul de muncă permite lucrul până în luna a 9-a, atunci acesta poate fi luat și post natal și abia după acesta angajata să intre în concediul de îngrijire a copilului

Concediu de risc maternal

Acesta se poate lua la recomandarea medicului în cazul în care mediul de lucru presupune riscuri pentru sănătatea mamei sau dezvoltarea fătului (mediu de lucru cu agenți fizici, șocuri, vibrații, agenți biologici sau chimici) iar felul munci sau durata expunerii nu se poate modifica. Sau dacă starea fiziologică a mamei nu este una buna, aceasta fiind constatată de către medic (concediul se ia la recomandarea medicului).

În cazul în care se dorește beneficierea de aceasta angajata are obligația să depună în scris în termen de 5 zile la angajator actele constatatoare emise de medicul specialist sau de familie.

Concediul se plătește cu 75% din media veniturilor salariale brute din ultimele 6 luni (din cele 12 din care se constituie stagiul de cotizare).

Reducerea programului cu o pătrime

La recomandarea medicului, în cazul în care angajata nu poate îndeplini normă întreagă din motive de sănătate, programul de muncă poate fi redus cu o pătrime conform OUG 96/2003 (adică programul de 8 ore astfel devine unul de 6 ore în care nu este inclusă și pauza de masă). Acest beneficiu se poate accesa din momentul anunțării sarcinii dar doar la recomandarea medicului.

La naștere (în spital)

După naștere părintele are la dispoziție trei zile pentru a declara nașterea copilului.

Declarația se face la maternitatea la care a avut loc evenimentul, în urma căruia maternitatea eliberează certificatul constatator al nașterii. Pentru acesta părintele/părinții au nevoie de:

  • Cartea de identitate;
  • Cartea de identitate (dacă acesta recunoaște copilul);
  • Certificatul de căsătorie (în cazul în care acesta exista);
  • Hotărâre definitivă de divorț sau certificat de deces, (dacă este cazul).

În cazul în care părinții au nume de familie diferite este necesara o declarație de stabilire a numelui copilului.

Certificatul constatator al nașterii este un formular tip care trebuie să conțină număr de înregistrare, data certa, sigiliul unității sanitare, semnătura și parafa medicului.

Mămicile care aleg sa nască acasă sau în orice alt loc în afara spitalelor vor merge la dispensarul medical teritorial pentru eliberarea certificatului constatator al nașterii copilului.

Înregistrarea copilului și eliberarea certificatului de naștere

În termen de 30 zile de la naștere, copilul trebuie înregistrat la Biroul de înregistrare a nașterilor din cadrul Oficiului de Stare Civilă al primăriei.

Termenele sunt după caz următoarele:

  • 30 zile de la data nașterii (în cazul în care copilul se naște viu și aflat în viață);
  • 3 zile de la data nașterii (în cazul copilului născut mort);
  • 24 ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat în decursul termenului de 30 zile).


Consecințele neînregistrării:

Depășirea termenului legal de 15 zile pentru înregistrarea copilului este sancționat cu amenda, scutirea de la plata acestei amenzi se poate face doar în cazuri speciale, de către primar

Dacă declararea nașterii se face la mai mult de 1 an de la nașterea copilului, pentru a se putea efectua înregistrarea este necesară o sentință judecătorească.

Acte necesare pentru înregistrare:

Părinți căsătoriți:

  • cartea de identitate a mamei în original;
  • cartea de identitate al tatălui în original;
  • certificatul de căsătorie în original;
  • certificatul medical constatator al nașterii copilului.

Dacă părinții au nume de familie diferite sau există neconcordanțe între numele de pe certificatul medical și declarația verbală, se face o declarație scrisă, semnată de ambii părinți, din care să rezulte clar numele de familie și prenumele copilului.

Părinți necăsătoriți:

  • cartea de identitate a mamei în original;
  • cartea de identitate al tatălui în original;
  • certificatul medical constatator al nașterii copilului;
  • declarație de recunoaștere a paternității semnată în fața ofițerului de stare civilă de ambii părinți.


Situații speciale:

În cazul în care copilul este recunoscut de o persoana cetățean străin, acesta va prezenta în mod obligatoriu declarația de recunoaștere dată în fata unui notar public român. Eliberarea certificatului de naștere se face doar unuia dintre părinți iar în cazul recunoașterii voluntare, doar persoanei care face recunoașterea (tatăl).

În situația când tatăl copilului refuză să-și recunoască paternitatea și mama dorește să declanșeze un proces pentru stabilirea paternității, este necesar să ia legătura cu un avocat și demararea procedurilor se face până când copilul împlinește vârsta de 1 an.

În cazul în care copilul este înregistrat cu paternitate nerecunoscută, iar tatăl acestuia dorește să își recunoască paternitatea, acest lucru se poate face până când copilul împlinește vârsta de 1 an, ulterior fiind necesara o hotărâre judecătoreasca. 

Actele necesare în acest caz sunt:

  • cartea de identitate a mamei în original;
  • cartea de identitate a tatălui în original;
  • vechiul certificat de naștere al copilului;
  • declarația de recunoaștere a paternității semnată de ambii părinți în prezența ofițerului de stare civilă (pe noul certificat de naștere al copilului numele tatălui apare trecut în dreptul rubricii TATA, dar numele de familie al copilului rămâne al mamei).


Mamă necăsătorită și singură

  • Cartea de identitate a mamei în original;
  • Certificatul medical constatator al nașterii copilului;
  • În acest caz, copilul va purta numele de familie al mamei.


Nașterea copilului are loc în străinătate

  • Pașapoartele părinților;
  • Certificat medical constatator al nașterii copilului;
  • Certificat de căsătorie românesc (dacă exista);
  • Certificat de naștere al mamei (dacă nu este căsătorită).


Înregistrarea nașterii și întocmirea certificatului se poate face de către misiunea diplomatică sau consulatul României din țara respectivă sau de către autoritățile locale ale țării respective. În cazul în care nașterea a fost înregistrată corect la autoritățile locale din țară în care a avut loc nașterea copilului, la revenirea în România se aplică procedura transcrierii prevăzută pentru certificatele procurate din străinătate, după verificări, conform legislației aferente.

În cazul în care întocmirea certificatului nu s-a făcut de către misiunea diplomatică sau consulatul României din țară respectivă, înregistrarea nașterii se face în țară, la autoritatea administrației publice locale – Biroul de Înregistrare a nașterilor din incinta Oficiului de Stare Civilă ce aparține de primăria locală de la domiciliul părinților, după verificări, conform legislației aferente.

Copiii născuți în străinătate, care au cel puțin un părinte cetățean român, obțin cetățenia română la data nașterii, chiar dacă, potrivit legii statului în care s-au născut, obțin și cetățenia acestui stat. Pentru a putea produce efecte, inclusiv în ceea ce privește cetățenia, nașterea trebuie înregistrată la ambasada sau consulatul român din țară în care această s-a produs.

Înregistrarea nașterii la ambasada sau consulat se face pe baza certificatului medical constatator al nașterii emis de autoritățile statului în care această s-a produs. Solicitarea de înregistrare a nașterii și de eliberare a unui certificat de naștere românesc se face de ambii părinți ai copilului sau de către părintele cetățean român. Declararea nașterii se face în termen de 15 zile de la nașterea copilului. Dacă se depășește termenul celor 15 zile, dar până la împlinirea vârstei de un an, înregistrarea se face cu aprobarea șefului misiunii diplomatice. Înregistrarea nașterii peste vârstă de un an se face prin hotărâre judecătorească.

Certificatul de naștere românesc se eliberează direct de ambasada sau consulatul la care a fost înregistrată cererea. Părinților li se înmânează certificatul de naștere pe baza semnăturii în registrele de stare civilă aflate la ambasade și consulate. Pe baza certificatului de naștere emis de ambasada sau consulatul român, părinții vor putea solicită eliberarea unui pașaport românesc pentru copilul minor.

Situații speciale la naștere

În cazul în care copilul este găsit (abandonați, fără a se știi mama acestuia)

  • declarația scrisă a persoanei care l-a găsit ori referatul reprezentantului autorității tutelare din cadrul primăriei în raza căreia a fost găsit copilul;
  • procesul-verbal întocmit de poliție, medic și reprezentantul autorității tutelare din cadrul primăriei.

Procesul-verbal se va înregistra la primărie și va cuprinde: 

  • anul, luna și ziua când a fost găsit copilul;
  • sexul copilului;
  • locul și împrejurările în care a fost găsit copilul;
  • numele de familie, prenumele și domiciliul persoanei care l-a găsit și al martorilor (atunci când aceștia există);
  • denumirea și adresa instituției sau numele persoanei căreia i-a fost încredințat copilul;
  • vârstă copilului găsit, stabilită de medic prin indicarea obligatorie a anului, lunii și zilei de naștere, chiar dacă acestea sunt aproximative;
  • rezultatul primelor cercetări efectuate de poliție pentru identificarea părinților.

În cazul în care copilul a fost abandonat în spital

  • referatul reprezentantului autorității tutelare din cadrul primăriei în raza căreia a fost abandonat copilul;
  • certificatul medical constatator al nașterii;
  • procesul verbal încheiat de poliție, conducătorul unității sanitare și reprezentantul autorității tutelare din cadrul primăriei, care va avea același cuprins ca și cel încheiat în cazul copilului găsit;
  • În ambele situații, dacă nu se cunosc numele de familie și prenumele copilului, acestea se stabilesc, prin dispoziție, de către primarul unității administrativ-teritoriale unde se înregistrează nașterea.